In partea de nord-vest a Venezuelei, chiar pe tarmul de vest al stramtorii ce leaga Lacul Maracaibo de Golful Venezuela, se intinde Maracaibo sau, cum mai este cunoscut, “Taramul iubit al soarelui”, capitala statului Zulia si cel de-al doilea oras ca si marime al tarii, dupa Caracas, avand o populatie de aproximativ 2,1 milioane de locuitori, conform recensamantului realizat la nivelul anului 2010. Este recunoscut la nivel national pentru industria sa petroliera, dar si pentru traficul de droguri, fiind totodata faimos si pentru parcurile sale minunate, marile centre comerciale si muzica sa.

Numele orasului provine de la seful unui trib indian, “Mara”, care atunci cand si-a pierdut viata in fata spaniolilor, unul dintre indieni a strigat “Mara cayo!” (“Mara a cazut!”), de aici nascandu-se si numele de “Maracaibo”. Pe de alta parte, exista unii istorici care sustin ca primul nume al acestui oras a fost “Maara-iwo”, care in limba indienilor se traduce prin “loc plin de serpi”.

A fost descoperit in anul 1499 de catre Alonso de Ojeda, un marinar din echipajul lui Columbus, in timpul celei de-a doua expeditii in America. Orasul a fost infiintat de trei ori: in anul 1529 de catre germanul Ambrosio Ehinger, care l-a denumit “New Nuremberg”, numele fiindu-i schimbat in “Maracaibo” dupa cucerirea spaniola; cea de-a doua asezare s-a dovedit un esec din partea capitanului Alonso Pacheco, ultima fundatie avand loc in anul 1574, cand capitanul Pedro Maldonado i-a atribuit numele de “Nueva Zamora de Macaraibo”.

Orasul Maracaibo se caracterizeaza printr-un climat semiarid, cu o temperatura medie anuala de 29 C.

Pentru a ajunge aici, orasul pune la dispozitia turistilor “Aeroportul International La Chinita”, inaugurat in anul 1969, ce efectueaza zboruri catre si dinspre Aruba, Bogota, Barranquilla, Miami, Curacao si Panama. Acesta reprezinta cel de-al doilea aeroport important al tarii in ceea ce priveste fluxurile de circulatie nationala si internationala. Un alt mijloc de transport este autobuzul, mai ales pentru cei care sosesc din orasul Santa Marta, din Columbia, dar si pentru cei ce pleaca din Caracas, San Cristobal sau Merida, costul unui astfel de bilet variind intre 30,0– 35,0 bolivari (4,7 $– 5,6 $).

Orasul comunica cu restul tarii prin intermediul podului suspendat “General Rafael Urbaneta”, ce traverseaza lacul Maracaibo, fiind construit in perioada dintre anii 1957 – 1962. Denumit dupa eroul venezuelean al Razboiului de Independenta, Rafael Urbaneta, podul a fost realizat din beton armat si se intinde de-a lungul unei distante de 8,6 km, de la un tarm la celalalt, avand o inaltime de 46 m deasupra apei. Este cel mai mare pod din beton din lume si prezinta cinci deschideri principale, fiecare avand 235 m lungime, sustinute de turnuri inalte de 92 m. In urma prabusirii a unei mari parti din pod in anul 1964, datorita coliziunii cu cisterna Esso Maracaibo, acesta a fost refacut incepand cu anul 2000, costurile fiind estimate la aproximativ 440 milioane $.

In ultima perioada, Maracaibo s-a transformat intr-un mare oras metropolitan, alcatuit din doua municipii: in partea de nord – municipiul Macaraibo, in timp ce in partea sudica, in anul 1995 s-a format municipiul San Francisco. Reprezinta, totodata si casa unora dintre cele mai bune universitati din tara, precum “Universitatea Zulia”, renumita pentru scoala de medicina, inginerie si drept, “Universitatea Dr. Rafael Belloso Chacin”, “Universitatea Rafael Urdaneta” ce detine una dintre cele mai bune scoli de psihologie de la nivel national etc.

Cultura acestui oras este unica, recunoscuta in fiecare stat si oras al Venezuelei, si este reprezentata prin stilul si modul de viata al locuitorilor, traditiile si obiceiurile, dar si prin muzica folk afro-venezueleana, asa – numita “Gaita Zuliana”, aparuta aici in anii 1960 ce este identificata cu muzica specifica perioadei Craciunului. Cu toate acestea, tobele muzicii “gaitas” pot fi auzite de la mare distanta, in fiecare an, pe data de 18 noimebrie, cand are loc cea mai mare festivitate a regiunii Zulia, inchinata Sfintei Rosario de Chiquinquira, cea mai venerata imagine din Maracaibo. Exista si o biserica ridicata in onoarea patronului spiritual al orasului – Biserica “La Chiquinquira”, din cadrul cartierului El Saladillo, situata pe strada “El Milagro”, numele strazii datorandu-se miracolului petrecut aici, cand femeia care a gasit bucata de lemn cu chipul Fecioarei Maria in apele lacului Maracaibo in secolul al XVIII-lea, a dus-o in casa, pentru ca peste ceva timp sa vada cum bucata de lemn pluteste in aer, inconjurata fiind de o aura de lumina, fapt ce a facut-o sa exclame: “Miracol! Este un miracol!”.

Maracaibo gazduieste si unele dintre cele mai frumoase muzee ale statului, asa cum este “Muzeul de Arta Contemporana al Statului Zulia”, “Muzeul General Rafael Urbaneta”, sau “Muzeul Municipal de Arte Grafice Balmiro Leon”, o serie de centre de arta – “Centrul de Arte Frumoase Maracaibo” sau “Centru de Arta Lia Bermudez”, dedicat sculptorului Lia Bermudez si deschis publicului in anul 1993, dar si cateva teatre, dintre care se remarca cel amplasat in coltul de nord-vest al Pietei Bolivar, cunoscut ca si “Teatrul Baralt”, a carei constructii dateaza inca din prima jumatate a secolului al XIX-lea, fiind introdus pe lista monumentelor nationale ale Venezuelei in anul 1981.

La nord de oras, in cartierul Santa Rosa, se pot vedea o serie de constructii din lemn, realizate de populatia indigena a Venezuelei deasupra apei, asa-numitele “palafitos”, acestea constituind unele dintre cele mai vizitate obiective turistice. Si cartierul Santa Lucia este la fel de interesat, cu stradutele sale inguste, acesta reprezentand cea mai frumoasa zona din perioada coloniala, realizata in stil european.

Insa, principalul punct de atractie al acestei zone il reprezinta asa-numitul fenomen atmosferic “Relampago del Catacumbo”, ce are loc strict la gura de varsare a raului Catacumbo in Lacul Maracaibo. Aceste furtuni sunt insotite de descarcari electrice ce dureaza si pana la 10 h/zi, intr-o perioada cuprinsa intre 140 – 160 zile in decursul unui an. A fost pentru prima oara mentionat in poemul “La Dragontea”, scris in anul 1597 de catre dramaturgul si poetul Lope de Vega, si este denumit popular “Farul din Maracaibo”, deoarece poate fi vazut de la o distanta de cativa zeci de km, in jurul lacului Maracaibo.