Galleria Umberto I este o galerie pentru cumparaturi construita in Napoli in perioada 1887 - 1890.

Zona pe care se afla galeria a fost caracterizata in secolul al XVI-lea de un labirint de strazi cu o reputatie proasta. Faima de zona rau famata dobandita de-a lungul secolelor a fost mentinuta si in cea mai mare parte a secolului al XIX-lea.

In anii optzeci ai secolului al XIX-lea, degradarea zonei a ajuns la cote extreme: nivelul de igiena fiind minim, nu este de mirare ca in perioada 1835 -1884 aici au fost noua focare de holera. Sub presiunea opiniei publice, dupa epidemia de 1884, a inceput sa se ia in considerare interventia guvernamentala.

In 1885 a fost adoptata Legea pentru reabilitarea orasului Napoli. In acest context s-a avut in vedere si o noua definitie teritoriala a zonei Santa Brigida. S-au facut o serie de propuneri cu privire la aceasta zona, insa proiectul castigator a fost cel al lui Emmanuel Rocco, preluat apoi de catre Antonio Curri si extins de catre Ernesto di Mauro mai tarziu. Acest proiect a inclus o galerie cu patru brate intersectate intr-un octogon acoperit de un dom. Demolarea cladirilor existente (cu exceptia cladirii Capone) a inceput la 1 mai 1887, iar la 5 noiembrie acelasi an a fost pusa prima piatra de constructie. Pe 19 noiembrie 1890, a fost inaugurata noua galerie.

Galleria a fost numita Umberto I, deoarece acesta era rege al Italiei, la momentul constructiei.

Galleria este mare si spatioasa, fiind proiectata cu intentia de a fi ea insasi o opera monumentala, la fel ca alte cladiri ce o incadreaza (Real Teatro San Carlo, Palatul Regal, Basilica San Francesco di Paola).

Galleria Umberto I a devenit imediat un centru vital comercial al orasului Napoli, datorita locatiei – este inconjurata de strazile Via Toledo, Via Santa Brigida si in apropiere Via Medina. De asemenea, din cauza apropierii sale de locuri importante de cultura si politica, Galeria a devenit o locatie la moda in oras.

In interiorul galeriei exista patru intrari structurate pe trei niveluri, dintre care primele doua sunt utilizate aproape exclusiv pentru activitati comerciale in Galerie; celelalte doua de la etaj sunt destinate pentru case private sau hoteluri. Interiorul cladirii a suferit recent o restaurare care a redat aspectul original al multor sculpturi decorative si busturi. La etajul al doilea este Muzeul de corali.