Castelul Edinburgh ce domina orasul cu acelasi nume a fost construit pe vatra unui vulcan stravechi. Cu multe mii de ani in urma, un ghetar care eroda spre est a intalnit miezul dur din bazalt al vulcanului si l-a ocolit de o parte si de cealalta, brazdand stancile abrupte si lasand in urma o dara de conglomerate, asemanatoare unei cozi de cometa, si a format o platforma ce coboara din varful stancos. Pe aceste stanci au fost puse bazele orasului Edinburgh si castelului sau.

Timp de secole, tinutul care cobora spre mare a fost un simplu teren deschis intre colina Castle Rock si micuta comunitate de pe tarm, care a crescut, devenind Leith, portul maritim al Edinburgh-ului. In secolul al XII-lea, Edinburgh era deja un oras fortificat. Pana la inceputul secolului al XV-lea, Edinburgh devenise capitala indiscutabila a Scotiei.

Infrangerea dureroasa a Scotiei la Flodden in 1513, cand se aliase cu Franta impotriva Angliei, a dus la construirea unui nou zid de aparare al orasului. Desi castelul a scapat de distrugere, orasul a fost incendiat de contele englez de Hertford din ordinul regelui Henric al VIII-lea (1491-1547). Aceasta s-a petrecut intr-o perioada cunoscuta ca Rough Wooing („petitul brutal"), cand Henric a incercat sa-i sileasca pe scotieni sa accepte ca infanta Maria, regina Scotiei (1542-1587), sa se marite cu fiul sau Eduard. Planul a dat gres si Maria s-a maritat cu Francisc, al Frantei. Pana in 1561, cand Maria a revenit vaduva din Franta, casa de oaspeti de la abatia Holyrood devenise palatul Holyroodhouse, inlocuind castelul Edinburgh ca principala resedinta regala. Mostenirea Mariei asupra orasului a inclus distrugerea majoritatii celor mai vechi cladiri din castelul Edinburgh, ocupat de sustinatorii ei dupa ce a fost silita sa fuga in Anglia, unde a fost pana la urma executata de Elisabeta I.

In deceniile dificile care au urmat unirii cu Anglia in 1707, multi scotieni influenti din Edinburgh, dar si din alte locuri, au traversat o criza de identitate, descrisa adesea de unii scriitori precum James Boswell (1740-1795), care, desi locuia cu familia sa in Edinburgh, prefera sa-si petreaca o mare parte a timpului in Londra. Din dificultatile intampinate in secolul al XVIII-lea a luat insa nastere perioada Iluminismului scotian, in decursul caruia au fost inregistrate progrese insemnate in medicina, economie si stiinta.

Pana la mijlocul secolului al XVIII-lea, bogatii mosieri scotieni deprinsesera obiceiul de a-si petrece iernile in orasul vechi din Edinburgh, in locuinte cuibarite intre colina Castle Rock si Palatul regal. Ideile impartasite au conturat un popor decis sa ramana scotian, in ciuda faptului ca parlamenlul sau isi votase dizolvarea. Edificatoare a fost campania de extindere si infrumusetasa a orasului, pentru a-i oferi o noua imagine. Atunci a fost construit orasul nou (New Town) din Edinburgh, cu bulevarde largi si cladiri elegante, creand o armonie pe care n-o poate umbri nici traficul contemporan animat.

La trei secole dupa unirea parlamentelor cu Anglia in 1707, Edinburgh gazduieste din nou sediul unui Parlament scotian. O noua cladire a parlamentului, proiectata de arhitectul spaniol Enric Miralles, se afla langa palatul Holyroodhouse, la baza arterei comerciale Royal Mile. Chiar si fara parlamentul sau, Scotia isi mentinuse separate sistemele legislativ, ecleziastic si educational, vointa de a promulga legi pentru propriile nevoi distincte fiind in cele din urma recunoscuta prin crearea Parlamentului scotian in 1999.

De la 1707 pana in prezent, Scotia detine astazi un control mult mai insemnat asupra propriilor sale interese, iar cei 129 de membri ai Parlamentului scotian (MSP-i), dintre care 40% sunt femei, au puteri extinse in privinta educatiei, sanatatii, locuintelor, transportului, dezvoltarii economice, mediului si agriculturii. Politica externa, apararea tarii si politica fiscala raman insa sub jurisdictia guvernului britanic din Londra.

Abia in decursul perioadei Iluministe scotiene, o epoca in plina expansiune pe la 1700, edilii au decis sa se indeparteze de panta stancoasa a lui Royal Mile si sa creeze un nou Edinburgh sub castel, mai la nord. Acesta avea sa devina orasul nou, cu piete elegante, fatade clasice, strazi largi si proportii armonioase. Noua forma de dezvoltare n-a fost declansata exclusiv de estetica: conditiile neigienice din oras - mai ales ca urmare a unor locuinte supraaglomerate - devenisera notorii.

Pentru a ajuta la remedierea acestei situatii neplacute, in 1767 lordul provost al orasului (termenul scotian pentru „primar") a cerut consiliului municipal sa organizeze un concurs pentru proiectarea unui nou cartier in Edinburgh. Castigatorul a fost un tanar arhitect necunoscut pe nume James Craig (1744-1795). Planul lui consta dintr-o retea de trei artere principale est-vest, echilibrate la ambele capete de doua piete grandioase. Arterele acelea s-au pastrat pana in prezent, desi unele dintre cladirile care le marginesc au fost modificate de extinderi ulterioare. Princes Street se intinde spre sud, Queen Street catre nord si George Street ca axa intre ele, punctate de pietele St. Andrew si Charlotte. O harta a zonei dezvaluie o simetrie geometrica neobisnuita in Marea Britanie. Pana si parcul Princes Street Gardens este contrabalansat de parcul Queen Street Gardens, spre nord. Princes Street a fost conceputa ca zona exclusiv rezidentiala, cu o deschidere larga spre castel. De atunci a fost modificata in urma cerintelor comerciale si de afaceri, dar panorama s-a pastrat.

Orasul nou a fost extins de cateva ori dupa moartea lui Craig si acum acopera o suprafata cam de trei ori mai mare decat prevazuse acesta. Unele dintre cele mai elegante fatade au aparut ulterior si pot fi gasite daca va plimbati la nord de parcul Queen Street Gardens. Puteti economisi timp mergand cu autobuzele gratuite care fac legatura intre Galeriile Nationale ale Scotiei, Galeria Nationala de Portrete a Scotiei, Galeria Nationala de Arta Moderna a Scotiei si Galeria Dean zilnic intre 11:00 si 17:00. Puteti sui sau cobori din autobuz la oricare dintre aceste galerii.

Obiectivele turistice din Edinburgh reusesc sa atraga anual milioane de vizitatori. Bine pastrate in timp, cu o istorie bogata si multicolora, atractiile cele mai apreciate numara cateva muzee de referinta, castele, gradinile si parcurile. Astazi, orasul este al doilea centru financiar important din Marea Britanie si al cincilea ca importanta din Europa. Acesta este unul dintre multele motive pentru care britanicii de pretutindeni vin sa locuiasca aici. Un motiv poate la fel de important este faptul ca orasul apare cu regularitate in varful clasamentelor de „calitate a vietii". Preocuparile sale academice si stiintifice sunt insotite de o viata culturala bogata.

In octombrie 2004, orasul Edinburgh a devenit primul Oras Literar al UNESCO si este cunoscut in toata lumea pentru Festivalul International din Edinburgh, care atrage iubitori ai tuturor artelor in lunile august si septembrie. Ofertele turistice in aceasta perioada sunt pe masura asteptarilor.