Localitatea Ocnele Mari este una dintre acele destinatii turistice ce merita luata in considerare, avand in vedere peisajele deosebite, istoria si legendele locului dar si multitudinea si diversitatea ofertelor de petrecere a timpului liber. Aflata la o altitudine de 320 m, asezarea este inconjurata de zone deluroase care ating inaltimi de pana la 600 m si care adapostesc bogate zacaminte de sare care au reprezentat de-a lungul vremurilor principala resursa naturala, exploatata inca din vremurile dacilor si romanilor. De-a lungul timpului, exploatarea sarii s-a realizat prin extractii de bulgari si de la mijlocul secolului XX, cu ajutorul sondelor. Alaturi de bogatele zacaminte de sare, la Ocnele Mari se gaseste tuful calcaros, folosit in diverse ramuri industriale.

Localitatea a fost ridicata la rangul de oras in anul 1960, iar prima consemnare documentara dateaza din anul 1408, cand apare mentionata intr-un hrisov semnat de domnitorul Mircea cel Batran. Prezenta apelor clorusodice si iodurate, alaturi de namolul sapropelic, au determinat deschiderea primelor stabilimente si bai de tratament la Ocnele Mari, inca din anul 1812 si erau folosite in terapiile contra reumatismului. Astazi, statiunea isi asteapta vizitatorii in sezonul cald, iar accesul turistilor se face pe drumul national DN 67, care face legatura cu Ramnicu Valcea.

Situata geografic in zona subcarpatica a Olteniei si strabatuta de paraul Sarat, statiunea de la Ocnele Mari este una dintre cele mai apreciate destinatii turistice din judetul Valcea. Asezarile umane de la Ocnele Mari au luat nastere in jurul minelor de sare, iar cele mai indepartate dovezi ale vietii umane pe aceste meleaguri dateaza din epoca bronzului si a fierului, asa cum atesta descoperirile arheologice. Triburile dacilor pun bazele unor asezari si fortificatii de-a lungul paraului Sarat, in timp ce la Ocnele Mari se afla „capitala” burilor, o ramura a geto-dacilor. In zona cetatii Buridava s-au descoperit veritabile vestigii arheologice.

Dupa retragerea romana din Dacia, exploatarea sarii la Ocnele Mari a continuat, aceasta fiind principala sursa de venit a obstii, iar in epoca medievala a devenit monopol domnesc, una dintre principalele surse aducatoare de venit. In veacul al XVI-lea, aseazarea este mentionata in documentele vremii sub numele de Ocne / Ocna de Ramnic si mai tarziu Vel Ocna. Tot in aceste vremuri se construieste Biserica Domneasca de la Ocnele Mari, distrusa insa la 1676. Pe ruinele ei a fost zidita Biserica Sfantul Gheorghe. Una dintre atractiile turistice locale este si Fantana Domneasca, construita, conform traditiei, de Neagoe Basarab.

Astazi, Ocnele Mari reprezita o zona cu un potential turistic deosebit, unde sunt amenajate spatii de agrement, un muzeu care va invita sa descoperiti istoria locala si cea a exploatarii sarii, dar si un lacas de cult, aflat in interiorul salinei, considerat cea mai mare biserica subterana din tara. Salina de la Ocnele Mari, masoara peste 13.000 mp si este cea mai mare din Romania.