Aceia dintre voi care au in plan o excursie in zonele rurale cele mai frumoase din regiunea Moldovei, ar trebui sa inclunda in itinerariul turistic un popas in comuna Brosteni, localitate aflata la 100 km de Suceava, pe cursul mijlociul al raului Bistrita, in partea de sud-est a bazinului Dornelor. Inconjurata de muntii Bistritei si de Masivul Stanisoara, Brosteni pare parca un loc desprins din povesti, cu altitudini ce variaza intre 650 si 1700 m. Traversata de o clima continentala, cu ierni lungi, cu multa zapada si veri scurte si calduroase, fac din Brosteni o destinatie de vacanta potrivita, mai ales in lunile de primavara.

Asezarea este traversata de drumul national DN 17B care face legatura cu Vatra Dornei, situata la 50 km, si Piatra Neamt - Targu Neamt. Conform datelor istorice, se stie astazi ca cele mai indepartate dovezi ale locuirii umane pe aceste meleaguri coboara pana in epoca daco-romana, iar prima mentiune documentara dateaza din 1630, cand Moise Movila face unele referiri la zona Brostenilor de astazi. Incepand cu anul 1488 pana in 1807, asezarea se afla sub adminitrarea Manastirii Voronet, in documentele careia apar deseori referiri la catunele Holda, Hararoaia si Crucea, sate apartinatoare comunei Brosteni. Din primul deceniu al veacului al XIX, satele intra in proprietatea familiei Bals. Vreme de sapte decenii, acestia isi vor pune amprenta asupra evolutiei economice a asezarii, prin sustinerea activitalor comerciale si constructia de scoli (1840). Epoca de progrese economice si sociale continua si sub domnia lui Carol I, care cumpara mosia Familei Bals in 1877.

In calatoriile voastre pe cararile Brostenilor, facati un popas si la Biserica din lemn Sfantul Nicolae, construita din lemn de brad in anul 1779. La origine, servea ca biserica parohiala si scoala, iar astazi gazduieste un muzeul cu obiecte mai vechi de doua secole, printre care se numara si frumoase icoane pictate pe lemn. Nu putini sunt turistii ajunsi in Brosteni care se opresc la Piatra Simbolica Ion Creanga, care face referire la scena din „Amintiri din copilarie”, cand casa Irinucai cade rapusa sub greutatea unui bolovan.