Via del Corso (vechea Via Lata, continuarea urbana a Via Flaminia), cunoscuta si sub numele de Corso, este o strada principala din centrul istoric al Romei. Este remarcabila deoarece este absolut dreapta, intr-o zona plina de alei inguste, serpuitoare si piete mici.

Considerata o strada larga in cele mai vechi timpuri, astazi Corso are aproximativ 10 metri latime, si are loc doar pentru doua benzi de trafic si doua trotuare inguste. Partea de nord a strazii este o zona pietonala. Lungimea strazii este aproximativ 1,5 kilometri.

La nord, Corso leaga poarta de intrare de nord a orasului, Porta del Popolo si Piazza del Popolo, de inima orasului, Piazza Venezia, la baza dealului Capitoliului.

In Piazza del Popolo, Via del Corso este incadrata de doua biserici baroce, Santa Maria dei Miracoli si Santa Maria in Montesanto, iar de-a lungul strazii se afla biserica San Carlo al Corso, Piazza Colonna, cu vechea coloana a lui Marcus Aurelius si Galleria Alberto Sordi, Santa Maria in Via Lata, San Marcello Corso si Palazzo Doria Pamphili.

Incepand din secolul al XV-lea, drumul a servit ca pista de curse in timpul Carnavalului Roman, o cursa de cai fara calareti numita Corsa dei Barberi, sursa pentru numele Via del Corso.

Astazi, Corso este un loc popular pentru passeggiata, plimbarea de seara. Este, de asemenea o strada comerciala importanta, deopotriva pentru turisti si localnici.

Istoria Via del Corso a inceput in 220 i.Hr., cand Gaius Flaminius a construit un drum nou pentru a lega Roma cu Marea Adriatica, in nord. Punctul de plecare al drumului a fost Porta Fontinalis, o poarta in zidurile orasului Servian in apropiere de Piazza Venezia de astazi. Primii kilometri au fost taiati prin campia dintre Tibru si dealurile de est intr-o linie dreapta.

Numele antic Via Lata denota faptul ca strada a fost considerata larga in comparatie cu strazile invecinate, doar in trei locuri devenind mai ingusta datorita prezentei arcurilor de triumf - primul a fost Novus Arcus ridicat de catre Diocletian in 303-304, apoi Arcul lui Claudius (51-52 d.Hr.), iar al treilea a fost Arco di Portogallo.

Cele mai importante monumente antice de-a lungul Via Lata au fost Templul Soarelui al lui lui Aurelian, Ara Providentiae, Ustrinum Domus Augustae, Ara Pacis si Coloana lui Marcus Aurelius. Un cartier rezidential dens populat din epoca Hadrianica a fost descoperit pe partea dreapta drumului, intre Via delle Muratte si Via delle Convertite. Odata cu ridicarea zidului lui Aurelian (271 – 275 d.Hr.), intreaga zona a fost incorporata in orasul Roma, si o noua poarta a orasului, Porta Flaminia, a fost construita in Piazza del Popolo de astazi, acolo unde drumul parasea teritoriul urban.

Din secolul al XV, Via del Corso a devenit o strada la moda pentru biserici noi sau renovate si palate noi pentru nobilime. Cu toate acestea, de la mijlocul secolului al XVII-, strada a ramas un amestec de cladiri cu diferite stiluri arhitecturale, unele demodate, o serie de biserici aveau fatade ruinate sau erau pur si simplu neterminate.

Lipsa de regularitate si decorativitate a acestei strazi principale a orasului a devenit prioritatea urbana principala a papei Alexandru al VII-lea. El a obligat nobilimea sa isi finalizeze proprietatile, neavand insa succesul scontat, deoarece unii pur si simplu nu aveau bani, altii multumindu-se sa evite problema prin mutarea la mosiile din tara. In cazul bisericilor neterminate, el a incurajat colegiile ecleziastice sa actioneze in calitate de sponsori. Unde s-a intalnit cu mai mult succes a fost impunerea ordinii pe strada prin intarirea Maestri di strade, organismul municipal responsabil pentru aspectul strazilor, avand sarcina de ale elibera, alinia si regulariza. Acest lucru a insemnat ca proprietatile puteau fi achizitionate si demolate; in cazul in care era necesar, parti din cladiri puteau fi eliminate, iar altele adaugate, astfel incat sa se mentina o linie coerenta a strazii. El a dispus chiar demolarea unui arc de triumf, Arco di Portogallo, deoarece acesta reducea in mod evident latimea strazii la aproape jumatate.

Alexandru a acordat in interes deosebit regularizarii Pietei Colonna care se afla la aproximativ jumatatea drumului de-a lungul Corso. In 1659, familia sa, Chigi, a cumparat neterminatul Palazzo Aldobrandini, care se invecineaza cu Piazza si Corso, si l-a reconstruit ca Palazzo Chigi. Aproximativ in aceeasi perioada, pictorul lider al timpului, Pietro da Cortona, a dezvoltat o idee pentru o ”fantana de palat”, o fantana mare de la baza fatadei palatului, nefiind insa niciodata construita.