Il Ghetto (cartierul evreiesc) din Venetia este zona in care au fost fortati sa traiasca evreii din secolul XVI pana in secolul XVIII.

Facut celebru de Negustorul din Venetia a lui Shakespeare, cartierul evreiesc este astazi o zona placuta in care traieste o comunitate evreiasca mica. Cartierul adaposteste un muzeu evreiesc, Museo Communita Ebraica (Muzeul Comunitatii Evreiesti).

Relatia Venetiei cu comunitatea evreiasca a fluctuat in timp, intre acceptare si toleranta, cu atitudini adesea influentate de teama fata de camatarii si comerciantii evrei care s-ar fi putut infiltra in sectoare ale comertului Republicii.

In 1516, 700 de evrei au fost fortati sa se mute in aceasta parte a Venetiei, pe atunci o turnatorie din secolul XIV parasita. Cuvantul "ghetou", a fost folosit in curand in intreaga Europa pentru cartierele izolate ale grupurilor minoritare – in dialect venetian geto inseamna turnatorie.

Ca si cele mai multe insule care alcatuiesc Venetia, ghetoul era complet inconjurat de apa. Portile grele de la cele doua puncte de acces erau controlate si pazite de catre politisti crestini (platiti de evrei), care asigurau atat protejarea cat si segregarea locuitorilor zonei.

Intr-o perioada de 100 de ani comunitatea a crescut la mai mult de 5.000 de persoane, reprezentand mai multe limbi si culturi. Desi ghetoul initial a fost periodic extins, terenul a fost intotdeuna limitat si locuintele inghesuite.

Odata cu sosirea lui Napoleon in 1797, ghetoul a fost desfiintat si evreii au primit libertatea sa se mute oriunde le-a placut, primind insa libertate deplina abia in secolul al XIX-lea, odata cu fondarea statului italian.

In ajunul celui de al Doilea Razboi Mondial in ghetou mai locuiau aproximativ 1.500 de evrei. In timpul Holocaustului, 247 au fost deportati de catre nazisti, din care numai opt s-au intors.

Ghetoul consta dintr-o piata deschisa inconjurat pe trei laturi de "zgarie-nori”. Lipsa de spatiu a dus la dezvoltarea constructiilor pe verticala, multe cladiri avand nu mai putin de sapte etaje (fara lift). Legile venetiene interziceau construirea de sinagogi separate, astfel incat acestea au fost construite la etajele superioare ale cladirilor, de multe ori chiar deasupra acestora - legea evreiasca spune ca nu trebuie sa existe obstacole intre credinciosi si paradis.

Excursii frecvente in trei din cele cinci sinagogi sunt oferite de Museo Communita Ebraica din apropiere.

Pe ambele laturi ale cladirii Casa di Riposa, in apropierea careia fortele naziste adunau evreii in vederea deportarii, sunt memoriale ale Holocaustului proiectate de sculptorul Blatas Arbit.