Expozitia Universala din Roma (Esposizione Universale Roma, prescurtat EUR) este un cartier rezidential si de afaceri din Roma, Italia situat la sud de centrul orasului. Zona a fost initial aleasa in 1930 ca locatie pentru Targul Mondial 1942, pe care Benito Mussolini planifica sa il deschida pentru a sarbatori douazeci de ani de fascism. Proiectul a fost initial numit E42, dupa anul in care expozitia a fost planificata sa aiba loc. EUR a fost, de asemenea, conceput pentru a directiona expansiunea orasului spre sud-vest si mare, si sa reprezinte un nou centru al Romei. Expozitia planificata nu a mai avut loc din cauza celui de-al Doilea Razboi Mondial.

Cea mai mare parte a zonei este proprietatea EUR S.p.A, o companie detinuta de Ministerul Economiei si municipalitatea Romei.

Complexul a fost planificat pentru a gazdui un Targ mondial pentru a sarbatori a douazecea aniversare a Marsului in Roma si inceputul erei fasciste. Agentia autonoma responsabila de organizarea si de constructia proiectului, E42 (Esposizione 1942), a fost creata la 26 decembrie 1936. Comisarul general al agentiei, Vittorio Cini, i-a prezentat lui Mussolini o lista a arhitectilor italieni cei mai proeminenti. Lista includea printre altii pe Adalberto Libera, Enrico Del Debbio, Giuseppe Terragni, Giovanni Michelucci, Eugenio Montuori si Giovanni Muzio. Din aceasta lunga lista au fost alesi Marcello Piacentini ca sef de proiect, Giuseppe Pagano Pogatschnig, Luigi Piccinato, Luigi Vietti si Ettore Rossi. Primul proiect, pe o suprafata de 4 km patrati, a fost prezentat in 1938.

Numele a fost schimbat mai tarziu in EUR, iar proiectul final a fost prezentat in 1939. Cu toate acestea, expozitia nu a mai avut loc, proiectul original ramanand neterminat.

Dupa razboi, autoritatile romane au descoperit ca EUR ar putea fi debutul unui cartier de afaceri din afara orasului, un astfel de concept demarand in alte capitale europene mult mai tarziu. Intre anii 1950 - 1960 au fost finalizate cladirile din epoca fascista; in acelasi timp alte cladiri noi au fost construite, pentru a fi folosite ca birouri si cladiri guvernamentale, toate acestea fiind inconjurate de parcuri si gradini.

EUR a fost aproape in totalitate finalizata pentru Jocurile Olimpice 1960, care au avut loc in Roma. La acea vreme, mai multe dintre infrastructurile importante, cum ar fi Palazzo dello Sport Palazzo (proiectat de Nervi si Piacentini) si Velodromo au fost de asemenea finalizate.

Agentia de Dezvoltare EUR infiintata in 1936, a devenit o societate pe actiuni la 15 martie 2000, si este in continuare responsabila pentru unele aspecte ale managementului si organizarii zonei.

EUR ofera o imagine la scara larga a modului in care ar fi putut arata urbanismul italian in cazul in care regimul fascist nu ar fi cazut: strazi axial largi, cladiri austere, fie in stil Littorio inspirate din arhitectura romana veche, fie in stil rationalist - arhitectura moderna dar folosind in mod traditional calcar, tuf si marmura.

Proiectul initial a fost prezentat in 1938 sub conducerea lui Marcello Piacentini, designul fiind inspirat, in conformitate cu ideologia fascista a urbanismului Imperial Roman, cu elemente moderne, care au venit de la rationalismul italian, rezultatul fiind un fel de simplificat de neoclasicism.

Proiectul se dezvolta pe axe ortogonale, cu cladiri mari si impunatoare, construite in principal din calcar, tuf si marmura, materiale traditionale asociate cu arhitectura Imperiului Roman.

Cea mai reprezentativa cladire, si simbol al acestui stil arhitectural, este Palazzo della Civilta Italiana (1938-1943), un proiect iconic, care a devenit cunoscut sub numele de ”Colosseo Quadrato”. Cladirea a fost proiectata de catre Giovanni Guerrini, Lapadula Ernesto si Romano Mario, si este inspirata de arta metafizica.