Elm Hill este un culoar istoric din Norwich, Norfolk, cu multe cladiri datand din perioada Tudor. Acesta este un punct de reper celebru in Norwich si gazduieste cafeneaua Briton’s Arms, The Stranger’s Club, Ceainaria si Dormouse Bookshop (Libraria Alunarilor).

Elm Hill este frecvent folosita ca platou de filmare pentru productii TV si filme, precum Stardust.

Elm Hill se intinde de la Biserica St. Peter Hungate, unde care partea de sus a strazii intalneste Princes Street, pana la Biserica St. Simon and St. Jude, amplasata in partea de jos a strazii, la colt cu Wensum Street. In trecut, Elm Hill continua in linie dreapta trecand de Britons Arms si se intersecta cu St Georges Street, dar a fost realiniata in secolul al XV-lea pentru a permite construirea St Andrew’s & Blackfriars Hall, cladirea in care locuiau calugarii Dominicani.

Elm Hill si-a dobandit numele de la ulmii care au fost plantati in piata inca din primul trimestru al secolului al XVI-lea, atunci cand cei de la Biserica St. Peter Hungate l-au plantat pe primul.

Nu exista nicio inregistrare istorica cu privire la data la care Elm Hill a luat fiinta, dar exista unele dovezi cu privire la existenta sa din anul 1200 i.Hr. Foarte putine cladiri de pe Elm Hill dateaza mai devreme de 1507, din cauza unui incendiu care a distrus peste 700 de case din Norwich.

Partea de nord a Elm Hill este paralela cu Raul Wensum si, in trecut, multe dintre casele comerciantilor au avut propriile lor chei. In timpul secolelor al XV-lea si al XVI-lea Elm Hill si raul erau artere comerciale importante. Raul a fost ruta pe care materiile prime au fost importate si produsele finite exportate, via Great Yarmouth. La acea vreme exista prosperitate industriala in Norwich, datorata in mare masura sosirii refugiatilor religiosi din Europa si a unui numar mare de tesatori, vopsitori, aurari si mestesugari.

Multi comercianti bogati aveau case si ateliere de lucru pe Elm Hill. Intre acestea si rau se aflau locuintele muncitorilor.

Odata cu diminuarea importantei orasului ca centru al industriei tesutului, in secolul al XIX-lea, Elm Hill si-a pierdut importanta si a degenerat treptat intr-o zona de mahala. Pana in anul 1926, in locurile in care pana atunci se aflau casele maiestuoase ale comerciantilor, nu a mai ramas decat o stare perpetua de degradare. Zonele care duceau pana la rau, inca locuite, au fost impanzite de saracie si mizerie.

In 1927, Societatea Norwich a efectuat un studiu detaliat cu privire la Elm Hill, transmitand spre examinare un raport catre Norwich Corporation. Raportul a precizat ca, in ciuda conditiei mizere a zonei Elm Hill, acolo a ramas mult din valoarea istorica si arhitecturala de odinioara si ca eliminarea mahalalelor si renovarea unora dintre cele mai importante cladiri ar putea face din Elm Hill un domeniu important de interes, din nou.

Corporatia Norwich a vrut sa demoleze si sa construiasca o piscina in partea de nord a strazii, dar in ultimul moment a fost convinsa sa adopte ideile Societatii Norwich. Lucrarile de renovare au inceput in 1927. Corporatia a achizitionat o parte din proprietati, mahalalele au fost, in mare parte, demolate si dupa razboi au fost efectuate achizitii suplimentare. Astazi, cu cateva exceptii, Consiliul Local Norwich detine inca majoritatea cladirilor.