Palatul Winchester este un palat din Londra secolului XII, care la acea perioada reprezenta locuinta Episcopilor de Winchester. Este situat la sud de raul Tamisa, in Southwark, langa fosta parohie medievala care azi a devenit Catedrala Southwark.

Southwark era cel mai mare oras din Episcopia din Winchester, iar episcopul detinea foarte multe pamanturi in proprietatea sa. Era de asemenea o persoana influenta si trebuia, la intervale regulate, sa fie prezent in Londra pentru treburi administrative. In acest scop, Henry of Blois a construit acest palat cu scopul de a-i servi episcopului ca rezidenta temporara in Londra.

Palatul a ramas in uz pana in secolul al XVII-lea, cand a fost divizat in locuinte si depozite, dar a fost distrus in mare parte de foc in 1814. O parte din sala mare si din fatada de vest cu fereastra in forma de trandafir au devenit mai vizibile dupa un incendiu din secolul al XIX-lea si renovarea din secolul XX. Se crede ca sala mare a palatului a fost construita in jurul anului 1136.

Sala mare a fost largita in acelasi timp in care s-a construit fereastra in forma de trandafir, in secolul al XIV-lea, cand William de Wykeham era episcop (1367-1398).

Sub sala se afla o pivnita boltita care avea acces direct la raul Wharf, pivnita intens decorata, ce, datorita accesului la rau, era folosita pentru a aduce in palat diverse articole. Palatul a fost gazda nuntii dintre James I de Scotia si Joan Beaufort, nepoata Cardinalului Henry Beaufort, in anul 1424. Restul palatului era organizat in jurul a doua curti. Printre celelalte cladiri din preajma palatului se gaseau o puscarie, o berarie si mai multe macelarii. Episcopii ce locuiau la palat aveau acces la un teren de tenis, o alee de bowling si o gradina.

Palatul este deschis vizitelor in fiecare zi, de dimineata pana seara, iar intrarea este libera.