Palatul Rumine (Palais de Rumine) este o cladire publica situata in orasul elvetian Lausanne. Aceasta este situat in centrul districtului, in Place de Riponne, pe marginea de vest a orasului vechi. Cladirea a fost construita intre anii 1898 - 1906 dupa planurile lui Gaspard Andre, in stilul Renasterii florentine, si este in lista bunurilor culturale de importanta nationala. Initial servind ca si cladire principala pentru Universitatea din Lausanne, astazi aceasta adaposteste cinci muzee si o parte din Biblioteca cantonala si Universitara din Lausanne. Palatul este numit dupa Gabriel Rumine.

Gabriel de Rumine, un american de origine rusa nascut in Lausanne, a lasat mostenire orasului - la moartea sa la numai 30 de ani, in 1871-, 1,5 milioane de franci elvetieni. El a pus conditia ca suma sa fie dublata prin investitii, urmand a fi folosita, la 15 ani de la moartea sa, pentru construirea unei cladiri publice. Existau deja planuri de a extinde Academia Lausanne, fondata in 1537, transformand-o intr-o universitate cu drepturi depline, astfel ca mostenirea lui Rumines aparea la momentul oprtun. Comisia numita de municipalitate in 1886 a decis sa construiasca o cladire care sa adaposteasca Universitatea, biblioteca cantonala si diferite muzee. Locul de amplasare trebuia sa fie Place de Riponne, situata imediat la vest de Academia veche.

Orasul a organizat in septembrie 1889 un concurs de arhitectura, pana la sfarsitul lunii aprilie 1890 fiind primite 36 de proiecte caracterizate printr-o mare varietate de stiluri. Juriul nu a putut acorda premiul intai, intrucat niciun proiect nu a raspuns pe deplin conditiilor impuse. Initial s-a luat hotararea de a transpune in practica proiectul ocupantului locului trei, Dominique Demierre. Acesta a fost insa ulterior descalificat, deoarece s-a dovedit ca a lucrat in acelasi birou in care lucra si un membru al juriului, Henri-Paul Nenot, fiind ales in final proiectul prezentat de lyon-ezul Gaspard Andre. Disputele politice au intarziat inceperea constructiei mai multi ani. Oponentii criticau locatia, concentratia mare a diferitelor institutii intr-un singur loc si lipsa de foraje de explorare in terenul dificil.

O intarziere suplimentara a fost cauzata de moartea lui Gaspard André in 1896. Executia proiectului sau a fost transferata arhitectilor Louis Bezencenet, Charles Girardet, Francis Isoz si Charles Melley. Constructia a inceput in cele din urma in ianuarie 1898 cu demolarea cladirilor existente, fiind folosite cele mai avansate tehnici ale timpului, ca de exemplu folosirea betonului armat. Cladirea trebuia terminata in 1903, cu ocazia sarbatoririi centenarului cantonului Vaud, dar abia in anul urmator au fost ocupate primele spatii. Deschiderea oficiala a avut loc pe 3 Noiembrie 1906. Universitatea Lausanne a folosit cladirea pana in 1970, cand si-a mutat sediul in cartierul Dorigny.

Cladirea este construita in stilul Renasterii florentine. Din respect pentru cladirile vechi si pentru a economisi bani, Andre a trebuit sa renunte la seria de arcade caracteristice, motiv pentru care cladirea are un etaj mai putin decat a fost proiectat. Baza din piatra cioplita impreuna cu parterul formeaza aproape jumatate din inaltimea fatadei, utilizarea pietrei ciplite crescand caracterul sau rustic. Pentru a compensa acest efect, Andre, inspirat de Villa Medici, a construit pe ambele parti ale corpului principal doua turnuri mici care se termina intr-o loggia. La inaugurare, plafonul aulei era inca nevopsit deoarece acustica salii a trebuit sa fie imbunatatita in mai multe randuri.

In 1911 pictorul Louis Rivier a fost insarcinat cu decorarea interioara. Acesta a creat o iconografie complexa, formata din 41 de componente de imagine cu elemente crestine si laice pe o suprafata de 1.000 de metri patrati. Intr-o nisa este un bust al lui Gabriel de Rumine, creat de sculptorul Raphael Lugeon.