Palatul Regal din Napoli, este situat in centrul orasului Napoli, in sudul Italiei. Aceasta a fost una din cele patru resedinte in apropiere de Napoli folosite de regii de Bourbon in timpul domniei in Regatul celor Doua Sicilii (1730-1860).

Palatul este situat pe locul unei resedinte anterioare, care l- a gazduit pe viceregele Don Pedro de Toledo, marchiz de Villafranca. Constructia cladirii actuale a fost inceputa in 1600 de catre arhitectul Domenico Fontana. Destinat pentru a gazdui pe regele Filip al III-lea al Spaniei, care nu a vizitat de fapt niciodata aceasta parte a regatului sau, palatul a fost folosit de catre viceregele Fernando Ruiz de Castro, conte de Lemos. Fatada a fost finalizata in 1616, iar in 1620 interiorul a fost decorat cu fresce de Battistello Caracciolo, Balducci Giovanni si Corenzio Belisario. Decorarea capelei regale a fost finalizata abia in 1644 de catre Antonio Picchiatti.

In 1734, odata cu sosirea lui Carol al III-lea al Spaniei la Napoli, palatul a devenit resedinta regala a Bourbonilor. Cu ocazia casatoriei sale cu Maria Amalia de Saxonia in 1738, Francesco De Mura si Domenico Antonio Vaccaro au fost numiti pentru a remodela interioarele. Carol a fost cel care a construit celelalte trei palate situate la periferia centrului orasului. Modernizarea a avut loc in continuare sub Ferdinand I, rege al celor Doua Sicilii. In 1768, cu ocazia casatoriei sale cu Maria Carolina de Austria, sub directia lui Ferdinando Fuga, sala mare a fost reconstruita si a fost adaugat teatrul curtii. In a doua jumatate a secolului al XVIII-lea a fost construita o aripa noua, care in 1927 a devenit Biblioteca Nationala Vittorio Emanuele III. In secolul XVIII resedinta regala s-a mutat la Caserta, orasul fiind mai usor de aparat impotriva atacurilor navale, dar si mai indepartat de populatia de multe ori rebela din Napoli.

In timpul ocupatiei napoleoniene palatul a fost decorat de Gioachinno Murat si sotia sa, Caroline Bonaparte, cu mobilier neoclasic. In 1837 un incendiu a distrus mai multe camere, restaurarea fiind executata de Gaetano Genovese intre anii 1838 - 1858.

In 1888, regele Umberto I de Savoia a facut o serie de modificari la fatada partii de vest a cladirii, care da spre spre Piazza del Plebiscito, constand in construirea mai multor statui ale conducatorilor orasului de la infiintarea Regatului Napoli in secolul al XII-lea. Statuile sunt expuse in ordine cronologica, incepand cu Roger Normandul, in timpul caruia orasul a capatat statutul de oras independent, si terminand cu Vittorio Emanuele al II-lea, cea mai mare statuie, adaugata la vointa regelui. Celelalte statui ii reprezinta pe Frederick al II-lea de Hohenstaufen, Carol I de Anjou, Alfonso de Aragon, Carol al V-lea, Carol al III-lea al Spaniei si Gioachinno Murat.