Palatul Rectorului din Dubrovnik este situat intre Primarie si Biserica Sf. Blaise, pe de o parte, si Catedrala pe de alta parte. Acest a fost sediul guvernului si resedinta printului (rector) al Republicii Dubrovnik. Istoria orasului Dubrovnik ca stat independent situat pe coasta de est a Marii Adriatice a durat pana la 31 ianuarie 1808 cand un decret emis de armata lui Napoleon a dizolvat Republica Dubrovnik. Ca sef al executivului, rectorul Republicii Dubrovnik a fost ales pentru o perioada de o luna. Afacerile Externe au fost gestionate de Senat, in timp ce legiuitorul a fost responsabilitatea Parlamentului, care cuprindea toti membrii nobilimii din Dubrovnik.

Palatul Rectorului este o cladire gotica armonioasa cu anumite completari baroce. Palatul datoreaza forma sa actuala adaosurilor si multor reconstituiri realizate de-a lungul istoriei sale turbulente. Din cand in cand palatul a fost distrus sau deteriorat puternic, de incendii, explozii sau cutremure, dupa care a necesitat o reconstructie totala sau partiala. Fiecare arhitect a avut propria viziune despre cum ar trebui sa arate cladirea, iar in zilele noastre ne putem bucura de amestec unic de stiluri amestecate perfect in aceasta structura monumentala.

O cladire de aparare a stat pe acest site inca din evul mediu timpuriu. In 1296 cladirea este mentionata sub numele de castellum. Cladirea apare sub denumirea de palatium in documentele din 1349, iar documentele ulterioare folosesc termenul de palat maggiore. Dupa incendiul din 1435, care a devastat constructia, guvernul a decis sa construiasca un palat nou si mai frumos.

Reconstructia palatului i-a fost incredintata lui Onofrio di Giordano della Cava de Napoli, maestru constructor care a fost contractat pentru a construi sistemul de alimentare cu apa. Sistemul de furnizare a apei a fost finalizat in 1436.

In 1463, dupa o explozie de praf de pusca din arsenalul palatului care a prejudiciat grav intreaga structura a palatului, renovarea i-a fost incredintata celebrului arhitect Michelozzo di Bartolomeo Michelozzi de la Florenta. Planurile acestuia cu spirit renascentist, nu au fost in conformitate cu gustul conservator al Consiliului, si planurile au fost respinse pe 5 mai 1464. Michelozzo a plecat din Dubrovnik la scurt timp iar lucrarea a fost continuata de catre alti constructori. Modernizarea prin decoratia sculpturala a fost realizata, probabil, de Florentin Salvi di Michele.

In 1520, dupa un cutremur puternic, palatul a fost renovat din nou, Petar Andrijic Korcula fiind unul dintre constructorii implicati.

Cutremurul din 1667 a deteriorat palatul, distrugand in totalitate frontul de sud al palatului. Aripa a fost reconstruita in stil baroc. Un clopot decorat cu ornamente bogate rococo a fost adaugat la primul etaj al atriumului. La parterul atriumului, intre cei doi piloni, se afla un monument ridicat in 1638, in cinstea lui Miho Pracat - un armator bogat din Lopud. Bustul a fost realizat de Pietro Giacometti da Recanati. Monumentul a fost, de asemenea, deteriorat in marele cutremur din 1667, dar a fost reparat si a revenit la acelasi loc in 1731.

Frontul de est a suferit mari schimbari, dupa cutremur. Pridvorul si loggia, nu a fost niciodata restaurate la forma anterioara.

Astazi, Palatul Rectorului gazduieste departamentul de istorie al Muzeului Dubrovnik.