Palazzo Re Enzo este un palat in Bologna, in nordul Italiei. Acesta si-a primit numele de la Enzio al Sardiniei, fiul lui Frederick al II-lea, care a fost prizonier aici din 1249 pana la moartea sa in 1272.

Palatul a fost construit in 1245 ca o extensie a Palazzo del Podesta din apropiere, care s-a dovedit insuficient pentru exigentele Comunei din Bologna. Acesta a fost cunoscut initial sub numele de Palatium Novum (Palatul Nou).

La trei ani de la terminarea palatului, Enzio a fost capturat de catre guelfi la batalia de la Fossalta, si, dupa o scurta sedere in Anzola, el a fost mutat aici unde a ramas pana la moartea sa. In 1386 Antonio di Vincenzo a terminat Sala dei Trecento, care avea sa devina arhiva orasului. Ultimul etaj a fost in mare parte renovat in 1771, de catre Giovanni Giacomo Dotti. Aspectul actual gotic dateaza de la restaurarea realizata de Alfonso Rubbiani in 1905.

Pe dreapta palatului este accesul la capela Santa Maria dei Carcerati, unde erau dusi condamnatii la moarte. La primul etaj se aflau masinile de lupta si Carroccio (altarul de razboi), in timp ce etajul mijlociu adapostea birourile pretorului si capela.

Enzio era lasat liber in palat in timpul zilei, dar pe timp de noapte era tinut intr-o cusca agatata de tavan. I-a fost permis de asemenea sa se intalneasca cu femei: in testamentul sau el mentioneaza trei fiice naturale, dar o legenda vorbeste despre un al patrulea fiu, avut de la o taranca, Lucia di Viadagola. Fiul a fost numit Bentivoglio, de la cuvintele "amore mio, ben ti voglio”, acesta fiind stramosul familiei Bentivoglio, mai tarziu conducatori in Bologna.