Consemnarile despre aspectul original al palatului Pigorini din atlasul Sardi din 1767 arata ca palatul nu difera prea mult fata de imaginea oferita astazi, desi cladirea a fost construita probabil mult mai devreme. Palatul este de fapt o casa mica, cu o curte si un coridor care ofera acces la o scara.

Lucrari de restaurare recente au descoperit coloane de piatra in zidurile de la primul etaj, dovada existentei unei loggia. Boltile primului etaj sunt decorate cu fresce pretioase atribuite lui Francesco Scaramuzza, reprezentand Noaptea si Apoteoza poetului Angelo Mazza, incununat de muzele Armoniei.

Faima acestei cladiri vechi este legata insa in principal de oamenii care au trait aici: poetul Angelo Mazza si exploratorul Vittorio Bottego, comemorati prin doua placi de marmura amplasate pe fatada. In primele decenii ale secolului XX, dupa schimbarea de mai multe ori a proprietarului, palatul a fost cumparat de Adriana Pigorini Lusignani, care l-a lasat prin mostenire municipiului Parma.

In scopul de a transforma palatul intr-un loc de intalnire pentru expozitii, municipalitatea Parma a efectuat lucrari de renovare si restaurare, inclusiv modificari partiale ale etajelor, in scopul de permite accesul publicului larg, inclusiv persoanelor cu handicap. Din noiembrie 1996, cladirea gazduieste expozitii temporare organizate de municipalitatea din Parma.