Palazzo Malipiero este un palat in Venetia, Italia. Acesta este situat pe Canal Grande, in Campo San Samuele, peste drum de Centrul Expozitional Palazzo Grassi. Gradina adiacenta in stil italian, cu vedere spre Canal Grande, o raritate in Venetia, il face cu atat mai mai distinctiv.

Ca ‘Grande a fost probabil construit la inceputul secolului al XI-lea de catre familia Soranzo, care a construit in acea perioada, impreuna cu familia Boldu, biserica San Samuele de peste drum de palat. In secolul al XIII-lea a fost adaugat un al treilea etaj.

La inceputul secolului al XV –lea familia Cappello, una dintre familiile cele mai energice si harnice din Venetia, a devenit proprietara palatului, ca urmare a casatoriilor cu familia Soranzo. La mijlocul secolului al XVI-lea aceasta familie a extins cladirea si a modificat fatada principala dandu-i forma sa actuala.

In jurul anului 1590 familia Malipiero a inchiriat o parte a palatului, intrand apoi in posesia intregii cladiri prin casatoria cu Elisabetta Cappello si achizitii ulterioare. Restaurarile facute de acestia dateaza din 1622.

In jurul anului 1725, au inceput noi lucrari de restaurare, care au dat palatului aspectul omogen de astazi. In prima jumatate a secolului XIX, cu Venetia in declin, palatul a suferit acelasi destin ca si multe alte palate ale familiilor patriciene, fiind vandut succesiv mai multor proprietari. Aceste schimbari de propietari au accelerat deteriorarea structurala a edificiului, pana cand a fost achizitionat de familia Barnabo. In 1951 Barnabo a efectuat o restaurare substantiala, readucand palatul la stralucirea avuta in secolul al XVIII-lea.

Gradina palatului Malipiero a fost creata la sfarsitul secolului al XVIII-lea, cand marile gradini situate la marginea orasului erau pe cale de disparitie, din cauza dezvoltarii rezidentiale si industriale.

Fara indoiala, datorita particularitatilor planului cladirii, aspectul gradinii este original: zona, compartimentata in linii simple de garduri vii, se intinde de-a lungul cladirii si este aliniata atat la curte cat si la Canal Grande.

Astfel, cand este vazuta dinspre canal, gradina este impartita in doua zone simetrice centrate in jurul unei fantani. Incepand cu sfarsitul secolului al XIX-lea, o serie de statui au contribuit la imbogatirea peisajului gradinii.