Palazzo Labia este un palat in stil baroc din Venetia, Italia. Construit in secolul XVII - XVIII, este unul dintre ultimile mari palate din Venetia. Putin cunoscut in afara Italiei, acesta este renumit pentru frescele salii de bal pictate de Giovanni Battista Tiepolo intre anii 1746 - 1747.

Intr-un oras de multe ori asemanat cu un set pentru filmari, acesta este neobisnuit deoarece nu are numai fatada spre Canal Grande, ci trei, celelalte doua fiind una in partea din spate, spre Campo San Geremia, si una de-a lungul Canalului Cannaregio. In Venetia, acest gen de cladire este extrem de rar.

Familia Labia, care a comandat palatul, este o familie spaniola care si-a cumparat titlul de noblete 1646, nefiind vazuti cu ochi buni de catre vechea aristocratie venetiana. Razboaiele cu turcii au epuizat rezerzele Republicii Venetia, care a inceput sa vanda titluri de noblete.

Doi arhitecti putin cunoscuti, Tremignon si Cominelli, au fost insarcinati sa proiecteze palatul. Alegerea acestor doi arhitecti relativ necunoscuti este ciudata, avand in vedere dorinta familiei Labia de a face o impresie buna societatii venetiene. Locul ales pentru constructia palatului a fost intersectia Canalului Cannaregio cu Canal Grande, in parohia San Geremia - de fapt biserica San Geremia se afla in imediata vecinatate a palatului, clopotnita fiind aparent incorporata in palat. Canalul Cannaregio este unul dintre cei mai importanti afluenti ai Marelui Canal.

Asemeni marilor palate din Venetia, palatul Labia este dreptunghiular, construit in jurul unei curti interioare. Tremignon si Cominelli au nesocotit traditiile arhitecturale ale arhitectilor consacrati - cum ar fi Longhena -, in ce priveste proiectarea fatadelor, adoptand un stil simplu si mai putin aglomerat, mentinand in acelasi timp stilul baroc realizat prin efecte de lumina si umbra. O alta ruptura cu traditiile venetiene a fost faptul ca noul palat avea trei fatade – conform practicii comune in Venetia, doar fatada dinspre canal avea o bogatie de detalii, in timp ce fatadele interioare se caracterizau adesea prin asimetrie si amestec de stiluri. Locatia fiind la intersectia a doua canale, precum si, apropierea de Campo San Geremia, a oferit oportunitatea construirii a trei fatade.

Bogatia si puterea familiei Labia a scazut odata cu caderea Republicii in 1797. In timpul secolului al XIX-lea Palazzo Labia a cazut in degradare. Acest lucru a coincis cu o perioada in care activitatea lui Tiepolo a devenit nepopulara si neapreciata.

In 1945 o barca plina cu munitie a explodat in apropiere de palat, zguduind temeliile si asa intr-o stare precara.

In 1948 palatul a dobandit un nou proprietar, Don Carlos de Beistegui, mostenitorul unei averi franco-mexicane, care a inceput o restaurare intensiva. Beistegui a fost un priceput decorator de interioare, si a achizitionat mobilier de la palatele vecine mai putin norocoase, inclusiv fresce de Raphael, Annibale Carracci si Guido Reni. Aceste opere de arta, impreuna cu tapiseriile nou achizitionate si antichitati, au redat palatului fosta sa splendoare.

La data de 3 septembrie 1951 Don Carlos a organizat un bal mascat, Balul Oriental. Acesta a fost unul dintre evenimentele cele mai mari si mai luxoase ale secolului XX. Cu aceasta ocazie a inceput cariera designer-ului de moda venetian Pierre Cardin, care a creat aproximativ 30 de costume pantru participanti. Christian Dior si Salvador Dali si-au conceput costumele reciproc. Fotografiile facute de Cecil Beaton cu aceasta ocazie, arata o societate aproape ireala, care aminteste de viata venetiana imediat inainte de caderea Republicii, la sfarsitul secolului al XVIII-lea. Acest bal a fost unul dintre ultimele evenimente cu adevarat spectaculoase pe care celebra sala le-a gazduit. Astazi, sala de bal este utilizata ocazional pentru conferinte si reuniuni de rang international si reuniuni, o parte din spatiile palatului putand fi vizitate la cerere prealabila.