Ca’ Foscari, palatul familiei Foscari, este o cladire gotica pe malul Canal Grande din Venetia, Italia. Construit de Francesco Foscari, Doge in 1453, este acum sediul principal al Universitatii Ca’ Foscari din Venetia. Bartolomeo Bon a fost arhitectul palatului.

Actuala cladire nu este cea originala. Constructia anterioara a fost un palat bizantin cunoscut sub numele de "Casa cu doua turnuri”, care a fost cumparata de catre Republica Venetia in 1429 de la Bernardo Giustinian, in scopul de a face aici resedinta vice-capitanului Republicii, Gianfrancesco Gonzaga. Pe atunci palatul arata foarte diferit fata de acum, fiind format din 2 turnuri si un bloc central. Dupa moartea lui Gonzaga palatul a fost folosit probabil pentru a gazdui oaspeti ilustri ai Republicii, inclusiv regi si diplomati. In 1439 cladirea a fost ocupata de capitanul Francesco Sforza. Palatul a fost intotdeauna considerata ca sediu al Republicii venetiene, deoarece putea fi usor de abordat de catre bucintoro (galera venetiana, nava amiral a Dogilor). In 1447 Francesco Sforza a tradat Republica, fiind ca urmare deposedat de resedinta.

In 1453 Republica Venetia a recastigat posesia palatului, acesta fiind cumparat in urma unei licitatii de Dogele de atunci, Francesco Foscari. Acesta a demolat palatul si l-a reconstruit in stil gotic tarziu venetian. Cladirea a fost aleasa de Doge pentru pozitia sa pe Canal Grande. Cumpararea si reconstruirea palatului a insemnat pentru acesta afirmarea rolului sau politic si militar. Foscari a fost continuatorul succeselor militare ale acelei perioade, care a durat 30 de ani, si promotorul extinderii venetiene pe continent. Imediat dupa terminarea palatului, Foscari a cazut in dizgratie in 1457 si s-a retras in noua sa resedinta.

Ca’ Foscari este un exemplu tipic de resedinta a nobililor si negustorilor venetieni. Parterul era folosit ca magazie, in timp ce etajele superioare erau utilizate ca resedinta si loc de festivitati. Arcadele centrale ale celui de-al doilea etaj sunt strans modelate pe fatada loggiei Palatului Dogilor. Marea fereastra centrala lumineaza salile imense din spatele ei, flancate de aripi laterale cu camere mai mici. Structura este una dintre cele mai impunatoare cladiri ale orasului si curtea sa externa este cea mai mare curte unei case private, dupa dupa cea a Palatului Dogilor. Intrarea principala se afla pe partea dinspre canal deoarece comertul pe apa a fost cea mai importanta activitate in Venetia si pentru ca principalele rute erau pe apa. De aceea fatada dinspre Canal Grande era intotdeauna mult mai frumos decorata decat cea dinspre strada. Aceasta fatada cu vedere la Canal Grande este caracterizata printr-o secventa ritmica de arcade si ferestre.