Palazzo Farnese este una dintre cele mai importante palate ale Renasterii din Roma. In constructia sa au fost implicati cei mai mari arhitecti italieni ai secolului al XV-lea, inclusiv Michelangelo, Jacopo Barozzi da Vignola si Giacomo della Porta. Detinut de catre statul italian, a fost dat guvernului francez in 1936 pentru o perioada de 99 de ani, si in prezent serveste ca ambasada franceza din Italia.

Palatul a fost proiectat in 1517 pentru familia Farnese. Cladirea a fost extinsa in dimensiune atunci cand Alessandro Farnese a devenit Papa Paul al III-lea, in 1534. In cativa ani, cladirea a fost amenajat si extinsa, dar deja in 1514 s-au dovedit prea mica pentru nevoile familiei si ambitiile considerabile ale cardinalului. Antonio da Sangallo cel Tanar a fost insarcinat cu instituirea unui proiect de renovare. Au fost cumparate cateva case adiacente, si a fost inceputa reconstructia si extinderea, dar toate acestea au durat o lunga perioada de timp.

Odata cu venirea lui Farnese la scaunul papal (1534), proiectul original a fost modificat. O mare parte din ceea ce a fost facut a fost demolat pentru a se construi cel mai mare si maiestuos palat. Lucrarile au fost realizate intre 1535 si 1536. Michelangelo a preluat la un moment dat acest proiect si l-a schimbat, facand unele modificari fundamentale, cum ar fi noul design al loggiei centrale si includerea unei cornise magnifice. La moartea papei in 1549 cladirea era aproape finalizata, in partile sale principale.

Cele mai multe dintre materialele pentru decoratiuni au fost recuperate - asa cum era obiceiul vremii - de la palatele imperiale si in special de la Ville di Tivoli, de la ruinele din Ostia, de la Baile lui Caracalla si templul Serapis.

In plus fata de detaliile arhitecturale, Palazzo Farnese este prevazut cu piese decorative pretioase, cum ar fi Galeria dei Carracci.

Farnese Palazzo adaposteste marea biblioteca stiintifica acumulata de Scoala Franceza de la Roma, concentrata in special pe arheologia din Italia si istoria medievala papala.