Palatul Ducilor de Braganza este un domeniu medieval si fosta resedinta a primilor duci de Braganza, situat in centrul istoric din Guimaraes (Oliveira do Castelo), in partea de nord-est Portugaliei.

Constructia a fost initiata intre anii 1420 si 1422 de Afonso, conte de Barcelos, fiul nelegitim al lui Ioan I al Portugaliei (si viitor Duce de Braganza), dupa casatoria sa cu a doua sotie. Copii lui au ocupat spatiul pana cand Ducii de Braganza s-au mutat in Vila Vicosa, abandonand palatul. Secolul XVI a marcat inceputul perioadei de ruina, care s-a agravat in timpul secolului al XIX-lea, cand populatia locala a folosit palatul drept cariera de piatra. In timpul regimului Estado Novo, a avut loc o restaurare controversata a palatului. Palatul Ducilor a fost clasificat ca monument national in 1910, si a fost folosit ca resedinta oficiala pentru presedentie.

Palatul este situat in mediul urban din centrul istoric al orasului Guimaraes pe varful muntelui Latito, si este inconjurat de un parc impadurit intersectat de mai multe trasee pietonale. In apropierea sa, in partea de sud-est, se afla capela de Santa Cruz, la nord biserica Sao Miguel do Castelo si Castelul Guimaraes. In partea stanga a rampei principale a intrarii este un monument ridicat in cinstea lui Afonso Henriques.

Structurat in jurul unei curti centrale dreptunghiulare, cladirile laterale adapostesc resedintele oficiale, in timp ce o capela este situata vizavi de intrare. Este o structura simpla, fiind unul dintre cele mai bune exemple de constructii utilizate de nobilimea portugheza tarzie-medievala, comparabile cu palatele franceze din secolul al XIV-lea. Palatul Ducilor de Braganza a fost folosit ca model pentru construirea palatului Regilor de Mallorca, la Perpignan.

Proiectul a fost dezvoltat in jurul unei cladiri dreptunghiulare, cu patru turnuri dreptunghiulare, cu o curte interioara dominata de o capela in aripa de sud-est. Fiecare fatada este din zidarie de granit, si presarata cu ferestre dreptunghiulare in diferite forme: cruciforme, vitralii, standard si oblice. Cateva dintre ferestrele primul etaj sunt acoperite de grilaje din metal. Fatada de nord-vest are o poarta in forma unui arc surmontata de console si este incastrata intre cele doua turnuri. Etajul superior este un balcon, care care se intinde pe intreaga lungime a curtii interioare si care uneste turnurile de paza. Fatadele laterale (nord-est si sud-vest), sunt de o inaltime mai mica, acoperite de ornamente si console, care sustin balconul acoperit, intercalate cu deschideri la nivelul podelei. Aripa de sud-vest este intrerupta de capela, identificabila prin doua mari vitralii flamande.

In curtea interioara, accesibila prin usa principala, este un balcon cu vedere la curte, sustinut de arcade gotice. La linia acoperisului, pe toate fatadele interioare sunt balcoane sustinute de console din granit, in timp ce fatada laterala a capelei se evidentiaza prin doua balcoane izolate, acoperite cu storuri din gresie. Aceeasi fatada se evidentiaza printr-un acoperis sustinuta de un arc de lemn rotunjit si doua suporturi decorate cu coloane. Galeria este acoperita de zidarie de piatra la parter, cu interiorul acoperit in lemn. Spatiile interioare austere, includ pereti simpli din granit cu tavane si podele din lemn.

Spatiile de pe primul etaj sunt impartite in mai multe camere, separate prin coridoare inguste care sunt perpendiculare pe fatade. In aceste spatii sunt amenajate zona de receptie a vizitatorilor, sala principala si biroul directorului. In aripa principala este scara unica de acces in palat, construita din granit.

Etajul intermediar corespunde spatiului muzeului, si este format din turnuri si sali cu seminee, inclusiv Salao de Banquetes (sala de conferinte si petreceri) si Salao dos Perdidos Pacos (sala primariei pierdute), cu acoperisuri concepute precum chila interioara a unei barci din lemn.

Ultimul etaj este folosit de presedintele republicii, si include dormitoare cu bai private si doua apartamente situate in turnuri, pentru presedinte si prim-ministru. Acest etaj este accesibil prin intermediul unui lift de la parter si de pe scara etajului al doilea al manastirii.

Ultimul etaj al aripii posterioare este format dintr-o serie de camere si o capela. Capela are un singur naos, care este acoperit de un plafon de lemn cu grinzi vizibile.