Palatul Cellammare este o cladire istorica situata in cartierul San Ferdinando din Napoli.

Fundatia cladirii dateaza de la inceputul secolului al XVI- lea. In secolul al XVII-lea, palatul a fost atacat pe parcursul revoltei de Masaniello, iar in 1656 a devenit spital militar in timpul epidemiei de ciuma. In 1689, dupa moartea domnitorului Nicola Maria de Guzman Carafa, cladirea a intrat in proprietatea statului.

In secolul urmator palatul a fost cumparat de catre ducele de Genova, iar ulterior a fost cumparat de Printul Michele Imperiali de Francavilla, care l-a folosit pentru a organiza receptii.

Pe parcursul acestor ani palatul a fost centru de primire al celor mai importanti nobili italieni. Tot acum s-au efectuat lucrari de modernizare.

Privit din Via Chiaia, palatul arata ca o cladire fortificata cu mezanin, intrarea este realizata in stil baroc. Privit din Via Filagieri, palatul este conceput ca un palat antic al secolului al XVIII-lea. De-a lungul anilor, mai multi arhitecti au ajutat la construirea cladirii, asa cum este astazi; intre acestia se numara Francesco Antonio Picchiatti, Ferdinando Sanfelice si Giovan Battista Nauclerio in 1727.

Cladirea este prevazuta inca de la mijlocul secolului al XVI-lea cu o gradina mare, in care puteti vedea fragmente ale unei fantani construita de Giovanni da Nola.

Cateva saloane din palat sunt pictate de artisti locali, cum ar fi Giacomo del Po, Bardellino Petru, Dianu Giacinto si Fischetti Fedele.

De-a lungul vremii, Palatul Cellammare a adapostit numeroase personalitati ilustre, de faima internationala; intre acestea se numara Giacomo Casanova, Angelica Kauffmann, Jakob Philipp Hackert, Goethe (in 1787), Torquato Tasso si Caravaggio. In secolul XX, aici a trait aici un mare matematician Renato Caccioppoli, care s-a sinucis in 1959.