Palatul Capodimonte este un mare palat Bourbon din Neapole, Italia, fosta resedinta de vara si cabana de vanatoare a regilor celor Doua Sicilii.

In 1738, Carol al VII-lea, regele din Napoli si Sicilia (mai tarziu regele Carol al III-lea al Spaniei) a decis sa construiasca o cabana de vanatoare pe dealul Capodimonte, dar apoi s-a razgandit si a decis sa construiasca un palat care sa poata servi intereselor sale si sa adaposteasca fabuloasa colectie de arta Farnese, mostenita de la mama sa, Elisabetta Farnese.

Insarcinati cu constructia palatului au fost arhitectii Angelo Carasale, Giovanni Antonio Medrano si Antonio Canevari. Lucrarile au inceput in septembrie 1738, dar au durat aproape un secol, in parte din cauza dificultatilor intampinate la transportul materialului de constructie de la carierele din Pianura. In 1758, prima parte a palatului a fost data in folosinta. In 1759 Ferdinand I, succesorul lui Carol, tatal sau, l-a angajat pe Ferdinando Fuga pentru a supraveghea lucrarile de la palat. In 1787, la sfatul lui Iacov Philipp Hackert, a fost infiintat un atelier pentru restaurarea de picturi.

Cand Republica Parthenopaeana a fost declarata in 1799, Ferdinand a fugit in Palermo luand cu el cele mai valoroase obiecte din palat. Ceea ce a ramas a fost jefuit de trupele franceze ale generalului Championnet. Pe parcursul celor zece ani de ocupatie franceza (1806-1815), palatul a fost resedinta lui Joseph Bonaparte si apoi a lui Gioacchino Murat. Colectia de arta a fost transferata la Muzeul National de Arheologie Napoli. Atunci cand Ferdinand s-a intors din Sicilia, in 1815, a angajat numerosi pictori si sculptori pentru a lucra in continuare la decorarea palatului. Francesco I, succesorul lui Ferdinand in 1825, l-a numit pe arhitectul Antonio Niccolini pentru a supraveghea lucrarile la palat. Niccolini a adaugat scari monumentale si apartamente noi pentru familia regala, continuand lucrarile pana in 1830, cand Ferdinand al II-lea a luat locul tatalui sau. Palatul a fost in cele din urma finalizat in 1840 prin adaugarea unei galerii de arta contemporana.

La inceputul secolulului XX palatul a devenit resedinta Ducilor de Aosta. Apoi, in 1920, a trecut in posesia statului italian, devenind din 1950 muzeu.

Acest muzeu, Muzeul National Capodimonte, este depozitarul principal al picturii si artei decorative napolitane, cuprinzand mai multe lucrari importante ale scolilor de pictura italiene, precum si unele sculpturi antice romane.

Vasta colectie isi are originile in 1738, cand regele Carol al VII-lea de Napoli si Sicilia (mai tarziu regele Carol al III-lea al Spaniei) a decis sa construiasca o cabana de vanatoare – devenita palat - pe dealul Capodimonte.

Primele doua etaje ale palatului adapostesc Galeria Nationala, cu picturi din secolele XIII – XVIII, inclusiv lucrari de Simone Martini, Raphael, Titian, Caravaggio, Masaccio, Lorenzo Lotto, Giovanni Bellini, Giorgio Vasari, El Greco, Jacob Philipp Hackert. O mare parte a parterului este ocupata de colectia Farnese.