Palazul Azem din Damasc a fost construit initial in 1750 ca o resedinta pentru guvernatorul otoman al Damascului, As'ad Pasha al-Azm. Palatul gazduieste acum Muzeul de Arte si Traditii Populare.

Structura in sine consta din mai multe cladiri si doua aripi: harem si selamlik (o aripa rezervata oaspetilor). Haremul este aripa ocupata de familie care include bucataria, camerele slujitorilor si baile (o replica a bailor publice din oras, dar pe o scara mai mica). Salamlik este aripa adresata oaspetilor si cuprinde salile oficiale, zonele de receptie si curti mari cu fantani in cascada.

Utilizate in construirea acestui palat au fost mai multe tipuri de pietre, inclusiv calcar,
gresie, bazalt si marmura, alese pentru a oferi un decor natural pentru structura. Plafoanele sunt prevazute cu panouri din lemn cu picturi care afiseaza scene naturale.

In 1925, palatul Azem a fost puternic afectat de artileria franceza in timpul revolutiei siriene. De atunci a fost restaurat si a devenit un muzeu de arte si traditii populare. Acesta a primit Premiul pentru Arhitectura Aga Khan in 1983.

Construit in perioada 1749-1752 ca resedinta regala de guvernatorul otoman din Damasc, Assad Pasha al-Azem, acest palat este cel mai mare si printre cele mai impresionante, dintre palatele construite in perioada otomana in jurul Damascului. Vizitandu-l veti intra intr-o alta lume cu camere decorate cu generozitate care se confrunta cu niste curti umbroase si linistite, cu piscine si fantani.

Palatul se afla pe locul unui palat construit mai devreme de catre guvernatorul Mamluk, Tengiz. Acesta a fost restaurat in mod substantial, mai ales dupa un incendiu in 1925, dar lucrarea a fost realizata cu grija, pastrand cele mai multe din caracteristicile sale originale. Pentru un timp acesta a gazduit Institutul Francez inainte de a fi returnat familiei Azem in urma obtinerii independentei. Acesta a fost vandut apoi guvernului sirian in 1951.

Intrand in zona Harem, veti vedea o curte mare, deosebit de frumoasa, cu doua bazine si fantani, arbori si arbusti. Camerele din jurul curtii sunt luxos decorate cu pereti si tavane cu lambriuri din lemn. Fiecare dintre aceste camere contine obiecte si mobilier potrivit destinatiei sale: instrumente muzicale; o camera de primire cu mobilier incrustat elaborat; o sala de casatorie care contine sticlarie frumoasa; o sala de pelerinaj; o camera de arme (pumnale, sabii, pistoale si pusti); o "mare" sala de receptie; dar si "Salle de Djebel al-Arab", care gazduieste diverse costume de epoca.

Zona salemlek, sau zona de vizitatori este prevazuta cu o alta curte care are central o piscina inconjurata de camere, de data aceasta cu mai multe destinatii stabilite in functie de tema: activitati casnice - cum ar fi de tesut si de copt paine - si obiecte de artizanat – prelucrare obiecte din lemn si metal, pielarie, ceramica, covoare, costume de femei si tesaturi brodate (unele dintre ele deosebit de delicate si frumoase).