Palatul Amir Taz, cunoscut si sub numele Taz Dar (Casa lui Daz), este unul dintre cele mai celebre palate mameluce din Cairo, ce a supravietuit trecerii timpului. Initial, Taz al-Nasiri a fost un simplu ofiter din armata sultanului mameluc, Mohammed Qalaoun, insa odata cu trecerea timpului, acesta a crescut in grad si a devenit seful consiliului - Emir Majilis. Taz al-Nasiri l-a sustinut din greu pe Salah al-Din Salih Mohammed Qalaoun sa devina Sultan, iar acesta a si reusit in cele din urma sa devina, in anul 752.

In anul 755, Amir Taz a fost inchis pentru o scurta perioada de timp, urmand ca apoi sa fie eliberat si facut guvernatorul Alep-ului. Cu toate acestea, Amir Taz a fost inchis pentru a 2-a oara in anul 759 si eliberat ulterior in 762, datorita relatiilor foarte bune dintre acesta si Yalbugha Al-Khassaki.

Palatul a fost construit de catre acelasi Amir Taz in anul 753, pentru a sarbatori casatoria sa cu fiica sultanului An-Nasir Mohammed, Khwand Zahra. Datorita conspiratiilor numeroase impotriva sa, Amir Taz a fost nevoit sa renunte la palatul sau si sa plece in calatorii departe de orasul Cairo. Acesta a trait cativa ani in Ierusalim si in Damasc, inainte de a muri in anul 763.

Acest vechi palat impreuna cu intregul complex de cladiri, anexe si gradini, au fost construite pe o suprafata imensa sub forma de dreptunghi, si are deschidere catre o strada comerciala denumita Al-Suyyufiyya. Atat partea de est cat si cea de vest a palatului sunt inchise, oferindu-i acestuia o atmosfera mai retrasa, iar intregul complex este inconjurat de un zid imens din piatra bruta. Intrarea principala a palatului este situata pe strada Suyyufiyya, fiind o poarta decorata cu stalactite flancate de doua mari cupole. In prezent, doar trei sferturi din fata palatului se mai poate vedea deoarece nivelul strazii a fost ridicat de-a lungul anilor, iar acum structura palatului pare a fi putin ingropata.

Intrarea din partea de vest era folosita de catre transporturile de bunuri ce erau aduse la palat. Aceasta intrare conducea direct catre curtea centrala ce era foarte aproape de grajdurile complexului. Desi aceasta intrare este similara cu cea a palatului Yeshback, stilul arhitectural prezent aici este unul mult mai simplist decat cel luxuriant al palatului Yeshback. Detaliile luxuriante apar doar in interiorul camerelor si pe peretii curtei interioare. In prezent, curtea interioara detine 4 intrari, dintre care 2 dateaza din perioda in care a fost construit palatul. In centrul curtii se afla un bazin mare, care probabil era conectat la o sursa de apa.

In timpul ultimului proiect de conservare al palatului, s-a descoperit un aspect interesant in ceea ce priveste sistemul de alimentare cu apa. Sistemul includea o roata conectata la niste apeducte si rezervoare, fapt ce i-a ajutat pe cercetatori sa inteleaga mult mai bine cum functiona sistemul de distributie a apei in momentul respectiv.

Palatul a fost grav afectat si a suferit multe daune structurale datorita cutremurului din anul 1992. Deoarece nu a fost renovat imediat dupa cutremur, cativa ani mai tarziu cateva dintre camerele interioare ale palatului au inceput sa se prabuseasca. Structura palatului a fost insa recent restaurata de catre o echipa de arhitecti ce au reusit sa pastreze materiale din structura anterioara a cladirii. In prezent, palatul deserveste ca un centru de dezvoltare a productiei de covoare traditionale, si partial ca un muzeu cu expozitii de artefacte si fragmente arhitecturale din perioada mamelucilor.