Construita in 1765, casa a servit din 1776 ca resedinta printului Constantin Friedrich Ferdinand, fratele mai mic al Ducelui Carl August de Saxa-Weimar si Eisenach. Dupa transformarea casei intr-un mic castel, el a construit, impreuna cu tutorele sau Karl Ludwig von Knebel, un parc englezesc in jurul casteluui. Acum au aparut alei intortocheate, elemente arhitecturale, banci, scaune si diferite plante.

Dupa plecarea lui Constantin de la Weimar in 1781, Ducesa Anna Amalia si-a stabilit aici resedinta de vara si continua treptat cu amenajaera parcului. A fost creat Memorialul Leopold, cenotaful pentru Constantin, decedat prematur, monumentul Mozart, Herdenstein, Templul Muzelor si ceainaria. Tiefurt a avansat in aceasta perioada, devenind loc de inspiratie pentru curtea de la Weimar si oaspetii sai. S-a dezvoltat o viata sociala caracterizata prin spectacole, seri literare si care avea chiar si o mica revista proprie, "Jurnalul de Tiefurt”.

Odata cu devastarea castelului de catre trupele franceze, in 1806, si moartea Annei Amalia in 1807, aici s-a incetat orice activitate. Prin lucrarile de renovare si reproiectarea parcului de catre gradinarul regal din Weimar, Eduard Petzold, intre anii 1946 – 1850, Tiefurt si-a recapatat splendoarea si importanta de altadata. Multe dintre grupurile de copaci care definesc astazi imaginea parcului au fost plantate in aceasta perioada.

Incepand cu anul 1998, palatul si parcul Tiefurt fac parte din Patrimoniul Mondial UNESCO.

Mai multe opere de arta amintesc de calatoria in Italia a Annei Amalia din 1788 - 1790, printre care o acuarela de Johann Georg Schütz. Sculpturi si busturi ale sculptorului regal Gottlieb Martin Klauer, portelan din China, Meissen, Copenhaga, Viena si Furstenberg se numara printre cele mai importante piese ale acestui mobilier lucrat manual. Din curte se poate privi direct in "bucataria rece”, care contine o mare varietate de exponate, printre care feluri de mancare din porzelan, ceara sau papiermaché.