Atestata istoric, pentru prima oara in anul 1278, fiind construita catre finele secolului al XIII-lea, Cetatea Soimos reprezinta un punct de reper deosebit de important pe harta turistica a judetului Arad, rolul ei in vechime fiind binecunoscut prin intermediul capetelor luminate ale nobilimii maghiare, ce au stapanit aceasta cetate de-a lungul anilor, culminand cu anul 1315 cand cetatea a fost aleasa ca resedinta permanenta pentru comitii si vicecomitii Aradului.

Donata succesiv si fiind trecuta prin mainile a mai multor proprietari, cetatea a intrat in anul 1456 in stapanirea lui Iancu de Hunedoara, care, la randul sau, a donat-o in anul 1471 lui Jan Giskra.

Un reper marcant in istoria cetatii poate fi trecut anul 1509 cand cetatea si domeniile aferente intra sub stapanirea lui Gheorghe Hohenzollern de Brandenburg, urmand ca in 1514 cetatea sa fie asediata de rasculatii de origine maghiara si romana aflati sub conducerea lui Gheorghe Doja.

In anul 1552, dupa mai multe asedii succesve, cetatea intra sub stapanirea otomana, insa este recastigata de catre armatele principelui Bathory.

Arhitectural, castelul are in curtea interioara turnuri de aparare, dimensiunile curtii fiind impresionante, totul fiind dominat de turnul vechi care are o inaltime de cateva etaje.

Din interiorul cetatii turistii pot avea o vedere extrem de generoasa asupra intregului defileu al Muresului, cat si spre campia Aradului.