Inainte de a fi construit castelul Lonyai, pe acel loc se afla o cetate mentionata documentar din 1278, an in care Andras un membru al familiei Kaplony l-a suparat pe regele Laszla al IV-lea, pentru ca a aruncat spre el cu un buzdugan. Regele l-a pedepsit si i-a luat cetatea pe care a donat-o voievodului transilvanean Moricz Miklos. Banul Dalmatiei, Meggyesi Simon, a fost cel mai cunoscut membru al familiei; acesta a avut un proces cu familia Bathory in urma caruia a pierdut jumatate din domeniu.

In perioada 1429-1492 cetatea a ramas la familia Meggyesi, de la care prin casatorie ajunge la familia Morocz. Avand in vedere ca Morocz Istvan nu a avut mostenitori, dupa moartea sa in anul 1493, cetatea va fi ocupata de Bathory Istvan si Andras. Pentru un secol cetatea va fi in posesia familiei Bathory. Andras a fost ultimul mostenitor al familiei Bathory, dar cum nu a avut un mostenitor de sex masculin, cetatea va fi mostenita de fiica acestuia si, ulterior, din 1630, de fiul acesteia, Lonyay Zsigmond.

Lonyay Zsigmond a adus mai multe imbunatatiri cetatii, inconjurand-o cu santuri, si intarindu-i zidurile cu bastioane si poduri mobile. Din anul 1643 cetatea a fost mostenita de sotia principelui Kemeny Janos, Lonyay Anna. Deoarece in anul 1669 a instigat mosierii locali sa alunge de aici patrula germana a garnizoanei din Satu Mare, Lonyay Anna a fost acuzata de lipsa de loialitate, iar bunurile i-au fost confiscate si cetatea distrusa. Ceea ce a mai ramas din cetatea a pierit intr-un incendiu din anul 1707.

Cu 33 de ani mai tarziu, baronul Wesselenyi Ferencz a rascumparat domeniul Lonyai (ipotecat la vremea respectiva) si in locul cetatii a ridicat un castel. Prin mosteniri succesive castelul a trecut de la familia Wesselenyi la familiile Bethlen si Teleki. La sfarsitul celui de Al Doilea Razboi Mondial castelul a fost incendiat de nemtii aflati in retragere si de atunci, castelul a intrat in degradare, fiind realizate doar cateva lucrari de conservare.