Construit in epoca normanda (in jurul anului 1154), acest palat din orasul Napoli, a fost transformat si restaurat de mai multe ori in cursul secolelor.

Construirea Castelului Capuano a fost inceputa la mijlocul secolului al XII- la porunca regelui William de Sicilia, si a fost finalizata in 1160. Echipat cu fortificatii puternice, Castelul Capuano a fost resedinta regala a suveranilor normanzi, in ciuda austeritatii si a rolulului sau natural militar. Sapaturi efectuate in secolul al XIX-lea au aratat ca acest castel a fost construit in zona Napoli unde pe vremuri se afla Ginnasio Romano (Gimnaziul roman), transformat de-a lungul secolelor intr-un cimitir.

In 1231, la initiativa lui Frederick al II-lea, a avut loc prima interventie de transformare a castelului. S-au pastrat insa fortificatiile sale esentiale.

Sub domnia lui Aragonez, Castelul Capuano a jucat un rol limitat, si a fost renovat atat in interior cat si la exterior.

Odata cu anexarea Napoli la coroana Spaniei, Castelului Capuano i-a fost destinata pentru prima data functia de tribunal. Aici, viceregele Don Pedro de Toledo a adus toate instantele imprastiate in diferite locatii din oras: Sacro Regio Collegio, Regia Camera della Sommaria, Gran Corte Civile e Criminale della Vicaria si Tribunale della Zecca. Pentru a se adapta la noua functie, castelul a fost transformat in 1537 de catre arhitectii Ferdinando Manlio si Giovanni Benincasa.

La intrarea in Castelul Capuano se afla o placa care comemoreaza victoria lui Carol al V- a Tunis si data la care castelul a devenit sediul Curtii de Justitie. Portalul este acoperit de un mare vultur bicefal, emblema Casei Regale a Spaniei, de Sangallo. Ceasul de pe fatada dateaza din 1858. Portalul duce la o curte inconjurata de un portic sustinut de coloane dorice. Acest spatiu este nucleul castelului, de aici sunt scari care duc in interiorul castelului.

In spatele castelului se afla fantana numita Formiello. Construita in 1490 ca un jgheab de baut pentru cai, a fost reconstruita in 1583 de catre Michele de Guido.

Una dintre cele mai interesante camere din interiorul Castelului Capuano, este Sala Curtii de Apel, cu fresce de Antonio Cacciapuoto si alti artisti, efectuate la sfarsitul secolului al XVIII-lea. Ciclul descrie alegorii ale provinciilor regatului: provincia Marsi, Vestini, Picentini, Irpinia, Lucania, Brutium Citerius si Brutium Ulterius.

Sala de busturi, situata la primul etaj gazduieste acum busturi de marmura ale avocatilor mai renumiti din Napoli. Anterior, acesta a fost camera unde au avut loc audieri publice ale Casei de Sommaria. Considerata inima castelului, azi, aici se sarbatoresc evenimente solemne si se convoaca reuniuni extraordinare. Frescele din sala reproduc douasprezece figuri feminine reprezentand provinciile regatului. Plafonul a fost pictat de catre Biagio Molinari de Trani si este impartit in trei zone, fiecare dintre acestea celebreaza puterea si triumful justitiei.

Din Sala de busturi (sau Sala de busturi), ajungeti in Capela de Sommaria, o camera patrata cu ziduri albe datate la mijlocul secolului al XVI-lea. Intre 1547 si 1548 pictorul spaniol Pedro de Rubiales a executat frescele din capela.

Sala care acum adaposteste biblioteca, a fost locul Marelui Consiliu in timpul domniei lui Anjou, si apoi sala de judecata a Curtii Penale - in perioada de Bourbon. Biblioteca a fost inaugurata la 19 iulie 1896 si adaposteste aproximativ 80.000 de volume, printre care opere rare din secolele XVI, XVII si XVIII, care formeaza impreuna asa-numitul Fond Vechi.