Muzeul Auto din Torino (Museo dell’Automobile) a fost infiintat in anul 1932 si s-a bazat pe ideea a doi pionieri ai automobilismului italian, Cesare Goria Gatti si Roberto Biscaretti di Ruffia, primul presedinte al Clubului de Automobile din Torino si unul dintre fondatorii companiei Fiat, si este unul dintre cele mai vechi muzee de automobile din lume.

Carlo Biscaretti di Ruffia, fiul lui Roberto, un aristocrat nascut in Torino in 1879, si-a atasat numele la numele Muzeului National al Automobilului, deoarece el a fost cel care l-a conceput, a adunat nucleul initial al colectiei, s-a straduit sa-l aduca la existenta si a lucrat toata viata pentru a da muzeului un sediu decent. Carlo Biscaretti a fost, de asemenea, primul presedinte, si la moartea sa, in septembrie 1959, consiliul de administratie a adoptat o rezolutie pentru a numi muzeul dupa el, fiind deschis oficial cu noua titulatura la 3 noiembrie 1960.

Acesta este singurul muzeu national de acest gen din Italia, si este adapostit in incinte concepute de arhitectul Amedeo Albertini, pe malul stang al raului Po si la o mica distanta de Lingotto, fiind una dintre putinele cladiri special construite pentru a gazdui o colectie muzeala, si este un exemplu rar de arhitectura moderna.

Muzeul are una dintre cele mai rare si mai interesante colectii de acest gen, cu aproape 200 de masini originale datand de la mijlocul secolului al XIX-lea si pana in prezent, acoperind peste optzeci de marci diferite, din Italia, Franta, Marea Britanie, Germania, Olanda, Spania, Polonia si Statele Unite ale Americii.

In 2002, directorii muzeului au inceput sa se gandeasca la lucrari pentru a reinnoi structura si continutul acestuia. Dupa 40 de ani de avtivitate, muzeul devenise demodat si depasit, astfel incat erau necesare schimbari pentru a-l face mai atragator. In acest scop a fost organizat un concurs international de arhitectura, la care au participat aproximativ cincizeci de studiouri de arhitectura de reputatie mondiala. Castigator a fost grupul format din arhitectul Cino Zucchi, compania Recchi Engineering si firma Proger SpA. Proiectul castigator, singurul care a respectat cerintele folosind o abordare coerenta, care putea reorganiza cladirea existenta si crea noi spatii, a inclus relatia dintre perceptia vizuala de pe Corso Unita d'Italia si definirea unei zone pietonale in punctul de intersectie cu Via Richelmy.

In comun cu multe exemple contemporane europene, expozitiile au fost completate de un set de activitati complementare, cu scopul de a readuce muzeul in atentia publicului si a-l transforma intr-un element principal al reinnoirii urbane a orasului. Proiectul original a fost imbunatatit cu idei ale designerului franco-elvetian Francois Confino. Experienta acumulata de catre acesta in alte proiecte similare, cum ar fi amenajarea interioarelor din Museo Nazionale del Cinema, a jucat un rol util in elaborarea unui concept nou, care a plasat muzeul intr-o pozitie de varf in ce priveste arta de a expune autoturisme. Principiul de baza a fost "autoturismul observat ca o creatie a geniului si a imaginatiei umane” - a-i face pe oameni sa constientizeze si sa aprecieze imensul rezervor de talent, creativitate, maiestrie si abilitati antreprenoriale care exista in Torino si in Piemont.

Noul muzeul va va spune povestea a automobilului, transformarea acestuia dintr-un mijloc de transport la un obiect de cult, de la originile sale si pana la evolutia contemporana a gandirii creatoare.