Construita in anul 1654, initial in scopul de a servi drept manastire calugarilor din ordinul de Nuestra, cladirea are un design clasic colonial spaniol: o structura cu un singur etaj, acoperita cu sindrila de lut, cu patru holuri de trecere care converg, in paralele, spre o curte interioara de forma dreptunghiulara.

Pana in 1845 manastirea a fost independenta, an in care unul dintre preoti, Jose Trinidad Reyes, ii confera statutul de unitate de invatamant in urma unei cereri oficiale din partea primariei Tegucigalpa. Eforturile au fost incununate de succes in anul 1847 cand, cu prilejul unei vizite, presedintele Juan Lindo a semnat actul de infiintare al Universitatii Tegucigalpa, conferindu-i astfel titlul de institutie superioara de invatamant teologic.

Din pacate, avand ca scop initial de a servi ca manastire, cladirea nu era capabila sa faca fata afluentei de persoane care veneau sa studieze aici, motiv pentru care in anul 1864 cladirea a suferit un vast proces de restaurare si renovare, prijej cu care a fost adaugat inca un etaj si cateva balcoane din piatra adusa din Europa, balcoane ce flancheaza fatada edificiului. In principal, acest aspect este vizibil si astazi, sesiunile ulterioare de renovare sau restaurare nemaipunanad amprenta asupra arhitecturii cladirii.

Cladirea a gazduit Universitatea Nationala si un colegiu pentru baieti pana in anul 1968, tranformandu-se apoi in atelier al Scolii Nationale de Arta Populara, pana la mijlocul anilor 80.

Dupa cea de-a doua restaurare, desfasurata pe parcursul anului 1985, cladirea a fost definitiv destinata scopului de astazi, cel de a gazdui sediul Muzeului National.

In 1994, la initiativa unui grup, a fost creata o fundatie pentru promovarea artei plastice si cultura publicului larg, obtinand acceptul Ministerului Culturii de a gazdui Galeria Nationala de Arta, care a fost deschisa oficial in anul 1996.

Galeria detine mai multe reproduceri in marime naturala ale picturilor rupestre si sculpturilor, posibil apartinand culturii Maya, artefacte gasite in diferite zone ale Hondurasului. Sunt expuse piese de sculptura si ceramica apartinand culturii Maya, frumos ornamentate, vaze, oale, farfurii, fluiere de lut, masti si artefacte cu caracter funerar. Majoritatea pieselor mentionate mai sus au o vechime atestata de peste 1000 de ani. Si pictura cu caracter religios acupa un loc important in expozitie, lucrarile fiind realizate de catre artistii locali, americani sau spanioli, multe dintre ele anonime, trei dintre ele apartinand renumitului pictor colonial Jose Miguel Gomez.

Obiectele de cult, confectionate din argint si folosite de catre preotii catolici la savarsirea serviciului religios, pot fi si ele regasite printre exponatele gazduite in incinta complexului cultural. Operele de arta apartin artistilor plastici locali si sunt fabricate prin diferite tehnici, in special prin gravura.

Al doilea nivel al galeriei este dedicat, in exclusivitate, operelor de arta ai artistilor plastici apartinand secolului al XX-lea, reprezentarile apartinand doar oamenilor de arta ai statului Honduras.