Galeria Nationala de Arta (Pinacoteca Nazionale di Bologna) este un muzeu in Bologna, Italia. Muzeul ofera o colectie larga de picturi din secolele XIII – XVIII, precum si alte lucrari fundamentale ale artistilor care au fost intr-un fel legati de oras.

Potrivit istoricului italian de arta, din secolul al XVIII-lea, Luigi Crespi, cardinalul Prospero Lambertini, care va deveni mai tarziu Papa Benedict al XIV-lea, a fost cel care a planificat o galerie de altare in bisericile din oras.

Nucleu initial al galeriei a provenit de la achizitia realizata in anul 1762, de monseniorele Francesco Zambeccari, a opt altare de la inceputul secolului al XV-lea, recuperate dupa demolarea bisericii Sfanta Maria Magdalena. Cumparate pentru Istituto delle Scienze, piesele de arta urmau sa fie conservate de catre Accademia Clementina, sectiunea artistica a Institutului. In 1776, 12 altare din secolul al XIII-lea si icoane bizantine ce provin din mostenirea Urbano Savorgnan, au fost cumparate, de asemenea, de Accademia. Un alt pol de conservare a fost Appartamento del Gonfaloniee din Palazzo Pubblico. De la sfarsitul secolului al XVI-lea, Appartamento a adapostit picturi ale unor artisti, cum ar fi Vitale da Bologna, Rafael (Extazul Sfintei Cecilia), Cima da Conegliano, Lorenzo Costa, Francesco Francia, Pietro Perugino (Madonna in slava cu sfintii) si Annibale Carracci.

In 1796, odata cu caderea regimului Papei si proclamarea noilor legi republicane, care au suprimat multe manastiri si toate breslele, si au inchis birourile regimului vechi, senatul bolognes a decis sa adune lucrarile de arta din bisericile si manastirile desfiintate si cele pastrate in Accademia delle Scienze, intr-o colectie unica, care numara aproape o mie de lucrari. Aceasta a fost adapostita mai intai la fosta manastire Sf Vitalis, apoi in 1802, la fostul noviciat iezuit Sf Ignatio, iar in 1726 in noua cladire a Academiei Nationale de Arte Frumoase.

Odata cu caderea Imperiului lui Napoleon in 1815, multe lucrari confiscate de francezi au fost readuse din Luvru in Bologna. Prima extindere a colectiei, efectuata de catre Leandro Marcon dateaza din aceasta perioada. In 1826 Gaetano Giordani a facut primul catalog. Colectia a fost extinsa din nou, in 1844, extinderea incluzand capela manastirii, prevazuta pe bolta cu pictura Apoteosi di Sant'Ignazio. Intre 1867 si 1868, au fost adaugate si mai multe picturi, iar in 1875 colectia a fost deschisa pentru public. In 1882 Galeria a devenit autonoma, iar in 1884 a fost achizitionata colectia Zambeccari.

In primii ani ai secolului XX o aripa noua a fost construita sub supravegherea lui Edoardo Collamarini. La sfarsitul anilor ’60 Cesare Gnudi a realizat pe baza proiectului lui Leone Pancaldi - Salone del Rinascimento, pentru a gazdui frescele aduse din biserica Sant'Apollonia di Mezzaratta. In 1997 Galeria a fost complet renovata pentru a se conforma standardelor europene, si este una dintre cele mai bune galerii de arta italiene, cunoscuta pe plan international si apreciata pentru spatiul dedicat exclusiv expozitiilor temporare si pentru activitatile sale de invatamant.