Torino a fost primul oras italian care a promovat o colectie publica de arta moderna. Colectiile au fost initial adapostite, impreuna cu colectii de arta antice intr-o cladire de la Mole Antonelliana. In 1895 au fost mutate intr-un spatiu expozitional cu vedere spre Corso Siccardi, astazi Galileo Ferraris, construit cu cativa ani inainte pentru o expozitie de arta, si a ramas acolo pana in 1942. Dupa ce edificiul a fost distrus in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, actuala cladire, proiectata de Carlo Bassi si Boschetti Goffredo, a fost ridicata pe acelasi amplasament si inaugurata in 1959. La inceputul anilor 80 a devenit improprie pentru utilizare si a fost deschisa din nou pentru public in 1993, dupa o munca exhaustiva de restaurare, care a dus la extinderea spatiului expozitional, utilandu-l cu echipament modern. In acelasi timp au fost efectuate lucrari extinse de conservare si restaurare asupra operelor de arta.

Muzeul, pe langa expozitiile permanente, organizeaza si expozitii temporare si ofera spatii pentru activitati educative. Dupa proiectul de reorganizare din septembrie 1999, sectiunea secolul XIX a fost mutata la etajul al doilea, secolul XX la primul etaj, si au fost renovate libraria, cafeneaua si holul. In acelasi timp a fost deschisa pentru public colectia video, care este un instrument esential pentru cunoasterea si studiul artei video si cinematografiei.

Astazi colectiile sale constau in peste 45.000 de exponate, inclusiv picturi, sculpturi si fotografii, pe langa o bogata colectie de desene si gravuri si una dintre cele mai importante colectii din Europa de filme de arta si inregistrari video. Incepand din octombrie 2009, lucrarile sunt expuse in functie de patru rute tematice care se schimba in timp, asigurand vizitatorilor redescoperirea colectiilor si posibilitatea unei mai bune analize a capodoperelor prezentate.

Lucrarile importantilor artisti italieni din secolul XIX, cum ar fi Fontanesi, Fattori, Pellizza da Volpedo si Medardo Rosso, precum si din secolul XX, printre care Morandi, Casorati, Martini si De Pisis, sunt restaurate in toata splendoarea lor, si expuse in comparatie stransa cu arta inaintasilor internationali, de la Max Ernst, Paul Klee si Picabia, si pana la lucrarile noii avantgarde din perioada postbelica - Paolini, Boetti, Anselmo, Zori, Penone, si Pistoletto. De asemenea, Muzeul aloca un spatiu amplu de expunere productiilor artistice actuale.