Cunoscut si sub numele de Centrul Memorial al poporului (Museo de la Memoria Córdoba), aceasta cladire este un fost centru de detentie ilegal. Acesta a fost folosit de catre politia provinciala intre anii 1976 si 1979, cu scopul de a incarcera cetatenii care nu plateau taxe sub pretextul combaterii luptei politice de stanga si a terorismului. Cei mai multi dintre detinuti au fost de fapt activisti sociali, disidenti politici sau pur si simplu rude ale acestora, implicati sub diverse moduri in lupta contra autoritatilor guvernamentale, ori persoane suspectate de catre liderii ideologici ai juntei militare auto-intitulate „de reorganizare”.

Muzeul ocupa doar o parte a cladirii impresionanta ca dimensiuni, de marimea unui cvartal. In prezent, Centrul Memorial al poporului mai este folosit de catre politia locala si de o structura de informatii apartinand serviciilor speciale argentiniene. In trecut, acest sector al inchisorii a purtat numele de El Pozo (Groapa) si La Favela. Dupa inlaturarea juntei militare si revenirea la democratie in 1983, cladirea a continuat sa serveasca functiilor sale oficiale pana in 2001, cand organizatia Drepturilor Omului a prezentat un protest oficial guvernului si presedintelui argentinian prin care condamnau metodele de tortura si intimidare folosite in cadrul acestei institutii. Ca urmare a acestui protest, scopul principal pentru care a fost proiectat acest edificiu a fost deturnat, acest lucru fiind constatat oficial de catre o delegatie a Organizatiei Drepturilor Omului. In anul 2009, curtea inchisorii a devenit o piata publica, iar unele sectiuni ale inchisorii au devenit parte integranta a muzeului.

In viata culturala a lumii, inchisoarea este prezenta printr-o pelicula de lung metraj de productie canadiana, care incearca sa redea atmosfera si teroarea la care erau supuse persoanele inchise aici intre anii 1976 si 1979, intr-o parte a filmului fiind reprezentate marturii cutremuratoare ale supravietuitorilor.