Barbican Centre este cel mai mare centru de arte interpretative din Europa, gazduind concerte de muzica clasica si contemporana, spectacole de teatru, proiectii de filme si expozitii de arta. Acesta gazduieste, de asemenea, o biblioteca, trei restaurante, si un conservator. London Symphony Orchestra si Orchestra Simfonica BBC, isi au sediul aici.

Centrul Barbican este detinut, finantat si gestionat de corporatia City of London Corporation, al treilea cel mai mare finantator de arte in Regatul Unit. A fost construit si daruit de catre oras natiunii, si a costat 161 milioane lire sterline, fiind inaugurat de catre Regina Elisabeta a II-a la 3 martie 1982.

Biblioteca de la cel de-al doilea etaj este una dintre cele cinci biblioteci ale orasului. Este una dintre cele mai mari biblioteci publice din Londra si include o sectiune dedicata artelor, o sectiune dedicata muzicii si o sectiune pentru copii, aceasta din urma organizand in mod regulat evenimente gratuite. Biblioteca Barbican adaposteste ,,Colectia din Londra" de carti istorice si resurse, dintre care unele dateaza de acum 300 de ani, toate fiind disponibile pentru imprumut. Biblioteca prezinta evenimente literare periodice, si are un spatiu de expozitie de arta care poate fi inchiriat. Biblioteca de muzica are un pian ce poate fi utilizat de catre publicul larg.

Centrul, proiectat de Chamberlin, Powell si Bon in stil brutalist, are o schema multi-nivel complexa, cu numeroase intrari. Cladirea Centrului, un zigurat de beton, a fost intotdeauna controversata. Acesta cladire a fost votata ,,cea mai urata din Londra" intr-un sondaj de opinie al Grey London, in septembrie 2003.

La mijlocul anilor 1990, un proiect de reamenajare Theo Crosby, studioul de design Pentagram, a adaugat statui si elemente decorative care amintesc de miscarea Arte si Meserii. In 2005-2006, Centrul a suferit o renovare mai importanta, proiectata de arhitectii Allford Hall si Monaghan Morris, care a imbunatatit circulatia si a introdus un sistem indraznet de semnalizare, in conformitate cu arhitectura originala brutalista a Centrului din 1970. Acest sistem de imbunatatiri a adaugat o punte de legatura intre foaierul din Silk Street si foaierul de pe malul lacului. Intrarea Centrului din Silk Street, anterior dominata de o cale de acces pentru vehicule, a fost modificata pentru a oferi un acces pietonal mai bun. In acelasi timp au fost eliminate cele mai multe ornamente de la mijlocul anilor 1990.

In exterior, principalul punct focal al Centrului este lacul si terasa vecina. Acustic Barbican Hall este de asemenea controversata: unii o lauda ca atractiva si calda, altii o gasesc neinteresanta pentru o performanta orchestrala de amploare. In 1994, acusticianul Larry Kirkegaard din Chicago, a supravegheat o retehnologizare acustica a salii obtinand o ameliorare perceptibila in controlul ecoului si inabsorbtia sunetului. In 2001 Kirkegaard a revenit si a demolat baldachinul scenei, a renuntat la reflectoarele reglabile acustice din tavan, concepute de catre Caruso St John, ca parte a unui de proiect renovare a salii in valoare de 7,5 miloane de lire sterline.

Scoala de Muzica si Drama Guildhall si Biblioteca Barbican a orasului Londra, nici una parte a Centrului, sunt de asemenea de gasit in acest loc. Muzeul Londrei este in apropiere, la Aldersgate, si este de asemenea, pe domeniul Barbican.