Zidurile Venetiene din Heraklion reprezinta unul din cele mai formidabile proiecte din perioada conducerii venetiene (secolele XIII-XVII). Ele au fost construite in secolul XV, si au fost intarite si fortificate pe parcursul secolelor XVI si XVII sub diferiti conducatori venetieni. Arhitectul principal a fost unul din faimosii ingineri ai armatei, Michele San Michele, originar din Verona. In trecut, rolul acestor ziduri era unul bine definit, si anume acela de aparare si protectie a orasului Heraklion, capitala insulei atat de ravnite. Acum, acestea sunt marturia vie a ocupatiei venetiene si a istoriei bogate si zbuciumate a orasului.

Perimetrul zidurilor venetiene are o lungime de mai bine de trei kilometri, si sunt intarite cu trei bastioane care sunt pastrate si in ziua de astazi. Zidurile au patru porti de intrare: Poarta Debarcader din zona portului orasului, Poarta Lazaretto, Poarta Chanio, iar cea de-a patra poarta se afla in partea sudica, si este denumita Poarta lui Iisus sau Poarta Noua.

Singurul bastion ce a ramas necucerit din zidurile venetiene este bastionul Martinego. Acesta se afla pe un pisc ascutit, unde zidurile formeaza un triunghi cu insula, construind o imagine impresionanta. In acest bastion este inmormantat Nikos Kazantzakis (1883-1957). Martinego este totodata si un loc panoramic excelent, avand o vedere deosebita asupra portului si a orasului.