Cel mai mare templu al Greciei, astazi aflat in ruina, dedicat lui Zeus, regele Olimpului, este amplasat pe bulevardul Amalias, la 500 m sud-est de Acropole si la doar 700 m sud de Piata Syntagma.

Lucrarile de constructie ale edificiului au inceput in anul 515 i.H., in timpul domniei despotului Peisistratos, pentru a castiga simpatia locuitorilor, insa au fost abandonate odata cu alungarea de la tron a fiului acestuia, in anul 510 i.H. Dupa mai multe tentative de terminare a acestui sanctuar, el a fost finalizat dupa aproape 600 de ani, in anul 129 d. H., in timpul domniei Imparatului Hadrian.

Realizat din marmura adusa din Muntele Penteli, Templul Olimpianului Zeus masura 96 de metri de la nord la sud si 40 m de la est la vest. Dispunea de 104 coloane realizate in stil corintic, a caror inaltime ajungea la 17 m, dintre care 48 erau asezate in raduri triple sub frontoane, iar restul de 56 in cate doua randuri. Doar 15 coloane ramase in picioare mai pot fi vazute astazi, cea de-a 16-a fiind daramata in timpul unei furtuni in anul 1852.

Imparatul Hadrian a dedicat acest templu lui Zeus si a ridicat o statuie din aur si fildes a acestuia in cadrul naosului sanctuarului, amplasand totodata si o statuie proprie de aceleasi dimensiuni langa cea a lui Zeus.

Nu se cunoaste o data exacta a distrugerii templului, dar ca si majoritatea sanctuarelor grecesti, si acesta a fost daramat in timpul cutremurelor, iar parti ale ruinelor au fost utilizate ca si material de constructie pentru alte edificii.

Sapaturile arheologice din perioada anilor 1889-1896 au fost conduse de Francis Penrose, din cadrul Scolii Britanice a Atenei, cele din 1922 de catre arheologul german Gabriel Welter, iar cele din 1960 de catre arheologii greci condusi de Ioannes Travlos.