Templul lui Apollo este principalul centru de interes, din punct de vedere istoric, din Didim. A fost construit in anul 300 i.Hr. si gazduia statuia lui Apollo si un izvor sfintit de apa dulce. Din pacate a fost distrus in perioada razboiului cu persii si ceea ce vizitatorii pot vedea astazi sunt doar ruinele vechiului asezamant. Un monument grandios, de proportii uriase, templul din Didim concureaza pentru titlul de cel mai impresionant sit arheologic de pe coasta vestica a Turciei. Nu este un altar gratios si bland, nu asculta in liniste gloriile apuse ale istoriei, ci dimpotriva, isi urla faima si prestigiul. Aici, in timp ce pasesti sub coloanele erecte sau atunci cand cobori prin coridoarele nesfarsite pentru a atinge sfintia sfintilor, poti inca sa simti puterea si influenta transmisa de fostii zei.

La fel de faimoase in zilele lor de glorie precum oracolul din Delphi, preotesele lui Apollo din Didyma, erau vizitate de pelerini sositi din intreaga lume greaca antica. Ultimele profetii dateaza de acum 2.600 de ani. Una din inscriptii raspunde la o intrebare: "Este corect sa practici pirateria?" - iar raspunsul vine prompt: "Este corect sa faci ceea ce au facut parintii si stramosii tai". Locul in sine este insa si mai vechi. Si are origini anatoliene, ca si numele. Chiar si inainte ca vechii greci sa se stabileasca aici, acest pamant, cu dafini si izvoare sfinte, era sacru.

Ar fi bine sa mergeti la Templul lui Apollo urmand aceeasi cale pe care o strabateau, odinioara, pelerinii greci, pe calea sfanta. Drumul este obositor, vaduvit de statuile ce il margineau odata (cateva dintre ele se pot vedea astazi in British Museum la Londra), dar, daca puteti sa rezistati fizic, mergand pe jos, puteti sa vedeti inca locurile de odihna ale pelerinilor. Cea mai mare parte a traseului este insa mai usoara, urmand aceiasi pasi ai pelerinilor antici in cautarea cuvintelor calauzitoare ale lui Apollo, laolalta cu turistii, la fel de curiosi, in drumul lor catre cel mai important festival din Didyma, tinut la fiecare patru ani.

Turistii, mai vechi sau mai noi, au avut si inca au parte de un spectacol fara egal. Strada moderna are aliniate magazinele de cumparaturi, suveniruri ieftine, nesemnificative. Daca nu aveti nevoie, nu le luati. Doar nu pareti ingroziti, pentru ca, veti vedea, nu sunteti in acelasi spectacol trist pe care l-ati trait hoinarind alte meleaguri. Fie ca este vorba despre ce se intampla aici acum mai bine de 2.000 de ani, cand ghizi locali, anonimi si dornici de-un castig rapid, imbiau turistii sa le urmeze pasii in schimbul unor mici comisioane, ducandu-i apoi spre temple in miniatura si vanzandu-le potire de argint celor bogati sau de teracota celor mai saraci, fie ca vorbim despre perioada contemporana, nu s-au schimbat multe. Ruinele parca isi mint picajul, ingramadite cum sunt, precum bucatile de aisberg sparte. Obtin aceleasi reactii, dar suporta cu totul alte motivatii.

Acum cateva secole, templul era aproape total ascuns, acoperit de munti de pietris si grohotis, rezultatul unui cutremur devastator. Acum il putem vedea complet expus. Marile capiteluri Ionice, cu volutele lor spiralate, zac imprastiate peste tot. Capetele enorme ale Medusei, ce ornau pe vremuri, in mod grotesc, varfurile coloanelor, sunt acum la picioarele noastre, cerand parca iertare. O imagine actuala mai degraba trista, care nu v-ar sugera, in niciun fel, maretia de odinioara. Un exercitiu de imaginatie v-ar folosi, la fel ca si o sticla plina de apa, in caldura arzatoare amplificata, parca, de reflexia rocilor consumate de vant. Mergeti inspre vest, acolo unde veti gasi o coloana gigantica, cazuta de undeva, de sus, din cadrul unei foste structuri, ca piesa unui domino. Ridicati-o la loc, cu puterea mintii, in toata maretia ei. Imaginati-va apoi inca peste 100 de astfel de structuri ce inconjurau templul - o dumbrava larga, splendida, transformata in stanca. Continuati-va drumul spre sud, imaginati-va festivalul in toata grandoarea lui, ascultati poemele cantate de artistii priceputi si priviti treptele intesate de spectatorii ce privesc cursele sportive din stadion. Puteti sa faceti aceste lucruri. Ce nu puteti face, este sa va imaginati modul in care au functionat profetiile de la Templul lui Apollo.

Obscur si pentru unii chiar burlesc - cateva personaje ar fi luat legatura cu zeul insusi si i-ar fi transmis, mai departe, profetiile. Efortul necesita un scenariu de actor de Oscar, daca ar fi fost prefacatorie. Vorbele zeului ar fi fost scrise si eventual transcrise si traduse - acestea sunt detalii care se cunosc. Ceea ce nu se stie este modul in care aplicantii ar fi fost instiintati sau locul in care erau tinuti in asteptarea verdictului. Si mai stim si ca, din pacate, Templul lui Apollo din Didim a fost jefuit si distrus de persanii lui Xerxes, dupa invazia Greciei din 479 i.Hr. sau de cei ai lui Darius, in urma revoltei din 494 i.Hr.

Preotii erau responsabili de administrarea templului. Pentru a scapa, ei, preotii, urmasii lui Branchus au inmanat persanilor comorile voluntar, inclusiv statuia de bronz a lui Apollo. Sacrilegiul lor a fost considerat infam in antichitate. Relocati de regii persani in partea centrala a Asiei, descendentii acestora au fost descoperiti, in cele din urma, de Alexandru cel Mare, in partea de nord a Afganistanului, prin 329 i.Hr. Pentru faptele comise de stramosii lor, au fost ucisi toti barbatii, iar femeile si copiii au fost vanduti ca sclavi.

Inapoi la templu si urmand calea sfanta, asa cum este ea expusa in orice Biblie, Coran sau Torah, orice lucru isi are un sfarsit si orice, dar absolut orice poate renaste. Dupa 150 de ani de tacere, izvorul magic a tasnit, iar oracolul a grait din nou, atunci cand Alexandru cel Mare a eliberat regiunea din mainile persanilor. Profetii il declara fiu al lui Zeus si prognozeaza victoria lui asupra persilor. Unul din succesorii sai, Seleucus, reuseste sa recupereze renumita statuie de bronz din inima Persiei si o returneaza templului. Acelasi templu care, tot la ordinul sau, incepe sa fie reconstruit si adus la forma pe care o putem imagina astazi. 700 de ani. 8 arhitecti. 20 de companii in constructii. Toti lucreaza cot la cot pentru a-l termina dar, paradoxal, nu reusesc sa-l termine. Blestem? Poate.

Sfarsitul Templului lui Apollo din Didima a fost parafat de Teodosius I prin edictul sau. Ultimul imparat roman, stapan peste ambele imperii, de rasarit si de apus, credea ca "niciun om nu poate incuraja alti oameni sa spere in van, nu poate sa incerce sa induca viitorul prin consultatii oneroase". Si oracolul a tacut atunci, pentru totdeauna. O biserica crestina i-a luat locul, construita intr-una din camerele interioare ale templului.

Daca n-ati simtit atmosfera locului, il puteti vedea cu ochii vostri. Este undeva, intre Kusadasi si Bodrum, in localitatea contemporana Didim, fosta Didyma. Invitam, pentru ca stim ca avem, in randul nostru, atat de multi turisti indragostiti de litoralul turcesc. De la unul din hotelurile din Kusadasi se pot organiza vizite, insotite de un ghid turistic profesionist, ce va poate explica legenda.