Una dintre cele mai elegante cladiri ce domina partea nordica a dealului Acropole este reprezentata de Templul Grecesc Erechtheion, ridicat intre anii 421-414 i.H., cand lucrarile de construire s-au oprit, pentru a fi continuate apoi intre anii 409-405 i.H. Templul a fost realizat dupa schitele arhitectului Mnesicles, numele acestei cladiri derivand de la legendarul erou grec, Erichthonius.

Edificiul a fost construit in intregime din marmura adusa de la muntele Pentelikon, unde frizele realizate din calcar negru erau impodobite cu basoreliefuri din marmura alba. Era alcatuit din patru compartimente, cel mai mare fiind in partea de est – naosul, care la randul sau prezenta la capatul estic o galerie exterioara sustinuta de doua randuri de coloane. Datorita amplasarii templului pe o panta inclinata, galeriile din partea nordica si vestica erau cu 3 m mai inalte decat cele din sud si est.

Compatimentul din partea nordica dispunea de o poarta monumentala, in timp ce in sudul templului se gasea celebrul “Portic al Fecioarelor” sau Caryatidele. Acestea erau reprezentate de sase statui feminine folosite ca si coloane de sprijin, fiecare sculptata intr-o maniera diferita de cealalta si proiectata in asa fel incat, cea mai ingusta parte a corpului – gatul, sa fie capabila sa sustina intrega greutate a acoperisului galeriei, dar in acelasi timp sa ramana gratioase si feminine.

“Porticul Fecioarelor” a fost realizat pentru a ascunde o grinda de aproape 4,5 m necesara sprijinirii coltului din partea de sud-vest, peste metropola, dupa ce templului i s-au redus drastic dimensiunile si bugetul necesar lucrarilor de constructie, ca urmare a izbucnirii razboiului peloponesiac. Cinci dintre cariatidele originale se gasesc in cadrul muzeului de la Acropole, in timp ce, ce-a de-a sasea figura este pastrata in cadrul Muzeului Britanic din Londra.

Templul Erechtheion a fost descris pe larg, asa cum a fost el realizat initial, de catre geograful roman Pausanias, dupa un secol de la prima sa restaurare din secolul I d.H. Interiorul edificiul a fost modificat, prima data prin transformarea sa intr-o biserica, si mai tarziu intr-un harem turcesc.