Primul indiciu pentru existenta unui important sit de cult etrusc aici, a aparut in 1527-1532, cand s-au gasit obiecte de cult in timpul lucrarilor la Pozzo di San Patrizio aflat in apropiere. Ramasitele templului in sine au fost descoperite in timpul lucrarilor rutiere in 1828.

Sapaturile efectuate in 1923 au scos la iveala o serie de fragmente de coloane. Acestea au aratat ca templul a fost proiectat in stil clasic, descris de arhitectul roman Vitruviu. Scara de la intrare ducea spre un portic deschis, cu doua randuri de cate patru coloane, iar apoi in cladirea interioara care cuprindea trei camere.

Sapaturile au descoperit, de asemenea, un numar de antefix-uri din teracota de o calitate exceptionala, care a sugerat ca templul a fost dedicat zeului grec Tinia (Jupiter la romani). Datarea pe baza elementelor stilistice sugereaza ca templul a fost reconstruit sau cel putin redecorat masiv in secolele V – IV i.Hr.