Situl arheologic de la Figa este unul dintre cele mai relevante situri de acest fel din Europa. Initial, in anul 1977, geologul bistritean Ioan Chintauan a descoperit aici o troaca de lemn, care de-abia in anul 2005 a fost scoasa de pe fundul Paraului Sarat si a fost examinata de specialisti. S-a constat ca aceasta fusese scobita intr-un trunchi de copac foarte mare, iar pe partea mediana a fundului sau avea un rand de orificii in care erau introduse “cepuri“ lucrate din lemn, la randul lor perforate central-longitudinal. Specialistii considera ca aceste “Troace de lemn“ au fost utilizate pentru exploatarea sarii, dar au opinii diferite in legatura cu functionalitatea lor: unii specialisti cred ca au fost utilizate pentru dirijarea jeturilor de apa cu care se sapau havajele pentru desprinderea blocurilor de la masivele de sare, altii ca au fost folosite pentru evaporarea apei sarate.

Site-ul a fost examinat de arheologii profesionisti dr. Valerii Kavruk si prof. Anthony F. Harding in anul 2005. Cei doi specialisti au mai gasit in albia Paraului Sarat de la Baile Figa cel putin inca trei piese oarecum similare cu “troaca“. Anthony F. Harding a constat ca varsta troacei este de aproximativ 3000 de ani.

Avand in vedere descoperirile facute aici (au fost descoperite, pastrate in depozitele de mal si sare, in stare perfecta de conservare, unelte, vase, accesorii si alte obiecte de mare importanta istorica si arheologica), acest site arheologic este cel mai relevant din Transilvania si unul dintre cele mai importante din intreaga Romania in ceea ce priveste cercetarea exploatarii preistorice a sarii.