Cunoscuta si sub denumirea de “Poarta a Evreilor” deoarece functiona ca un pasaj ce facea legatura dintre orasul vechi si cartierul evreilor, Poarta Grodzka reprezinta una dintre cele doua porti ale orasului si este unul dintre primele elementele construite din piatra ca parte ale fortificatiilor medievale ale Lublin-ului.

A fost inaltata in timpul domniei regelui Cazimir cel Mare al Poloniei, in urma invaziei tatare din anul 1341, pentru a proteja partea de nord-est a orasului. De asemenea, un pod de lemn a fost ridicat intre poarta Grodzka si Castelul Lublin.

In secolul al XIV-lea, poarta era dominata de stilul gotic cu peretii sai din caramida impodoboti cu creneluri si cu partea din fata sprijinita pe contraforturi. Insa, de-a lungul secolelor XV – XVI, poarta a fost pazita de o breasla de confectioneri, responsabili cu furnizarea de arme in timpul unui atac inamic. Astfel, aceasta era protejata de gratii si bine pazita de gardienii care nu aveau voie sa lase pe nimeni inauntru sau afara dupa asfintit; nici macar regele nu avea acces.

In urma unui puternic incendiu asupra orasului Lublin din anul 1575, poarta Grodzka a fost renovata, fiind apoi reconstruita in secolul al XVII-lea, devenind astfel o interesanta structura defensiva a stilului renascentist. In urma razboaielor din secolele XVII – XVIII, poarta a fost din nou reconstruita in anul 1785, dupa schitele arhitectului Dominic Merlini, transformandu-se intr-o cladire clasicista, pierzandu-si caracterul sau defensiv.

In anul 1873 a devenit proprietate privata, iar dupa anul 1944 a fost ultilizata de catre Liceul de Arta Plastica si apoi de catre studioul de teatru din Lublin.

In prezent, cladirea reprezinta sediul central al teatrului “Osrodek Brama Grodzka – Teatr NN”, ce comemoreaza prezenta evreilor in Lublin, prin prezentarea unei expozitii multimedia referitoare la existenta cartierului evreiesc in oras inca din anul 1939.