Monumentul Leului (Löwendenkmal), sau Leul din Lucerna, este o sculptura in Lucerna, Elvetia, proiectata de Bertel Thorvaldsen si cioplita intre anii 1820-1821 de catre Lukas Ahorn. Sculptura comemoreaza Garzile Elvetiene care au fost masacrate in 1792 in timpul Revolutiei Franceze, atunci cand revolutionarii au luat cu asalt Palatul Tuileries din Paris, Franta. Scriitorul american Mark Twain a laudat sculptura leului ranit mortal spunand ca este “cel mai indurerat si miscator exemplu de statuie din piatra din lume”.

Inca din secolul al XVII-lea, un regiment de mercenari elvetieni a servit casa regala a Frantei. La 6 octombrie 1789, regele Ludovic al XVI-lea a fost fortat sa se mute impreuna cu familia sa de la Palatul de la Versailles la Palatul Tuileries din Paris. In iunie 1791 acesta a incercat sa fuga in strainatate. In 1792 cu ocazia Insurectiei din 10 august, revolutionarii au luat cu asalt palatul. Luptele au izbucnit spontan dupa ce familia Regala impreuna cu Adunarea Legislativa au fost escortate de la Tuileries sa se refugieze. Garzile elvetiene au ramas fara munitie si au fost coplesite. Din Garzile elvetiene care aparau Tuileries, mai mult de sase sute persoane au fost ucise in timpul luptelor sau masacrate dupa predare. Un numar estimat la 200 persoane au decedat in inchisoare de pe urma ranilor sau au fost ucise in timpul masacrelor care au urmat in septembrie. Cu exceptia a aproximativ o suta de elvetieni, care au evadat din Tuileries, singurii supravietuitori ai regimentului au fost cei care faceau parte dintr-un detasament de 300 de soldati care fusese trimis in Normandia cu cateva zile inainte de 10 august. Ofiterii elvetieni au fost in cea mai mare parte ucisi, iar maiorul Karl Josef von Bachmann, care se afla la comanda Tuileries, a fost judecat si ghilotinat in mod oficial in luna septembrie. Doi ofiteri care au supravietuit au obtinut ranguri superioare sub comanda lui Napoleon.

Initiativa de a crea monumentul a fost luata de catre Karl Pfyffer von Altishofen, un ofiter al Garzilor care tocmai parasea Lucerna in acel moment al luptei. El a inceput colectarea de bani in 1818. Monumentul a fost proiectat de sculptorul danez Bertel Thorvaldsen, si in cele din urma, realizat intre 1820 - 1821 de catre Lukas Ahorn intr-o fosta cariera de gresie aproape de Lucerna.

Sculptat direct in stanca, monumentul masoara zece metri in lungime si sase metri in inaltime. Acesta poarta inscriptia "Helvetiorum Fidei ac Virtuti - Pentru loialitatea si curajul elvetienilor". Leul pe moarte este portretizat tras in teapa de catre o sulita, care acopera un scut care poarta insemnul monarhiei franceze; alaturi de el este un alt scut care poarta stema Elvetiei. Inscriptia de mai jos de sculptura enumera numele ofiterilor si numarul aproximativ al soldatilor care au murit (DCCLX = 760), si care au supravietuit (CCCL = 350).