Mausoleul lui Saladin detine locul de odihna si mormantul medieval al Sultanului Ayyubid Saladin. Acesta este situat langa coltul de nord-vest al Moscheii Umayyad din Damasc, Siria. Mausoleul a fost construit in 1196, la trei ani dupa moartea lui Saladin. Saladin a murit de febra la 04 martie 1193, la Damasc , nu mult timp dupa plecarea lui Richard.

Mausoleul a fost construit initial de fiul lui Saladin, Al-Adil. Trupul lui Saladin a fost inmormantat temporar la Cetatea de Damasc, si a ramas aici pana cand constructia mausoleului a fost finalizata in 1196. Corpul lui Saladin a fost transferat la locul sau de veci in Ziua sfanta de Ashura in 1195 AD. La scurt timp dupa aceea, alt fiu al lui Saladin, Salah al-Din, a decis sa construiasca o medresa atasata la mormantul tatalui sau. Aceasta este cunoscuta sub numele de medresa al-'Aziziyya. Evenimentele legate de moartea si ingroparea lui Saladin sunt clar inregistrate in sursele istorice, pe baza informatiilor lasate in timp de martorul ocular Imad al-Din al-Isfahani (d. AH 597/1201 AD), care a fost confidentul lui Saladin.

Mausoleul a fost reconstruit in anul 1898, sub patronajul imparatului german Wilhelm al II-lea care a finantat reparatiile dupa ce a vizitat Damascul si a gasit mormantul intr-o stare de degradare.

Mausoleul in sine este destul de mic si modest. Bazandu-se pe istoria sa, interiorul arata un amestec remarcabil de Hohenzollern, Ayyubid si arhitectura otomana. Camera gazduieste doua sarcofage. Un sicriu din lemn, bogat decorat cu modele geometrice si astrale, detine corpul lui Saladin. Al doilea este un sicriu din marmura, un cadou de la imparatul Wilhelm al II-lea, care a dorit ca in acest fel sa isi arate respectul pentru poporul sirian. Sicriul de marmura a ramas gol pentru ca nu a fost nevoie sa se inlocuiasca sicriul de lemn.

Mausoleul detine, de asemenea, o alta camera care este folosita pentru recitarea Coranului si, in plus inca cinci camere mai mici, pozitionate de-a lungul partii de nord a cladirii.

Interiorul camerei de mormant este decorat cu gresie albastra si verde din secolul al XVII-lea AH 11/AD. Un decor mai subtil poate fi vazut in motivele florale, desenele si modelele geometrice de pe arcade.

In ceea ce priveste exteriorul cladirii si conectarea ei la Medresa Aziziyya, putin din arhitectura originala a supravietuit in timpurile moderne.