Intr-o depresiune din sudul piramidei lui Chefren de pe platoul Giza, in apropiere de orasul Cairo se gaseste o creatura uriasa din piatra ce infatiseaza un cap de om cu trup de leu. Aceasta statuie monumentala este prima sculptura regala de pe teritoriul Egiptului si este cunoscuta sub numele de Marele Sfinx. Aceasta statuie a starnit imaginatia multor poeti, oameni de stiinta, dar si imaginatia multor turisti.

Din punct de vedere etimologic, cuvantul “Sfinx” inseamna “Strangulator”, si a fost pentru prima data utilizata de catre greci pentru o creatura legendara ce avea cap de femeie, corp de leu si aripi de pasare. Datorita apropierii Sfinxului de catre piramida lui Chefren, se crede ca muncitorii ce au lucrat la aceasta piramida, au modelat aceasta statuie sub forma unui trup de leu si chipul faraonului Chefren. Desi numele lui Chefren apare mentionat intre labele sfinxului, sunt unele zvonuri care spun ca Sfinxul a fost construit de catre Keops. Ca si in cazul multor monumente egiptene, Sfinxul reprezinta un intreg complex de temple si alte structuri mai mici.

La partea superioara a capului Sfinxului in prezent se gaseste o coroana, insa aceasta nu a facut parte din constructia originala a structurii. Corpul are o lungime de 72.55 metri si este inalt de aproximativ 20 de metri, iar fata este de patru metri latime si 2 metri inaltime. Corpul de leu al Sfinxului este asezat pe un piedestal stancos, de pe care a inceput sa se construiasca acesta.

Daca sunt privite de aproape, capul si corpul Sfinxului par a fi direct proportionale, insa vazute de la distanta, capul pare a fi mult mai mic in comparatie cu corpul lung. Exista o teorie care spune ca nu a fost suficienta piatra pentru a construi capul mult mai mare, insa exista si alta teorie care spune ca chipul a fost remodelat dupa ce a fost terminata constructia.

Sfinxul are trei pasaje care duc spre interior, doua dintre ele avand o origine obscura, iar cel de-al treilea este infundat. Deteriorarea Sfinxului este considerata a fi fost cauzata de catre furtunile de nisip ce au erodat piatra, iar aceasta deterioare continua si in prezent. Din acest motiv, munca ce se desfasoara in privinta acestei statui imense nu este bazata pe cercetari si explorari, ci pe conservarea acesteia.