Fontana Grande a fost construita in anul 1212 prin vointa orasului, si este este cu siguranta cea mai celebra fantana din intregul orasul. Constructia sa a fost incredintata pietrarilor Pietro si Giovanni di Bertoldo. Fantana a luat locul fostei Fontem Sepalis Fontem, mentionata in acest fel in Liber Censum in 1192. Aceasta a fost supusa unei restaurari 1206.

Numele de Fonta a Grande apare pentru prima data intr-un protocol notarial din 11 mai 1483 intocmit de Tommaso d'Andrea. Protocolul notarial aminteste o casa situata in cartierul „fontana grande”, denumirea ca atare a fantanii aparand oficial pe o lista de fantani incepand din 1565.

Structura de cruce greaca a bazinului inferior, precum si pilonul central pe care se afla doua cupe si finial-ul, sunt rezultatul unei serii de restaurari care au avut loc de-a lungul secolelor. Prima restaurare a fost realizata in 1279, la comanda primarului Orso Orsini, urmata ulterior de o alta restaurare (in 1424), finantata de catre Papa Martino al V-lea. Bazinul inferior, partea centrala a coloanei si cele patru capete de lei au fost realizate in acea perioada. Piramidele, acum introduse in partea de jos a structurii, dateaza din 1827 si au fost executate de arhitectul Domenico Lucchi, simultan cu refacerea trunchiului central superior. Cu toate aceste modificari, stilul gotic al fantanii nu a fost afectat.