In 1254, Comuna a comandat construirea unui apeduct nou, pentru a aduce apa in oras de la Montepacciano. In 1277, Fra Bevignate a fost numit pentru a supraveghea finalizarea proiectului, folosind serviciile specialistului venetian in hidraulica, Buoninsegna. Aceasta colaborare a culminat cu construirea acestui monument magnific in centrul civic al orasului. Nicolo si Giovanni Pisano au finalizat imaginile sculptate si reliefurile in 1278.

Apa intra in bazinul superior al fantanii printr-un grup de trei statui din bronz reprezantand trei femei care sprijina o amfora. Acest element al fantanii este o copie moderna, originalul fiind inlaturat in timpul restaurarii in 1948 si dus la Galleria Nazionale. Un grup de distribure a apei format din doi lei si doi grifoni (secolul al XIII-lea), care era plasat deasupra statuilor a fost de asemenea eliminat in timpul restaurarii in 1948, aflandu-se acum tot in Galleria Nazionale.

Apa se revarsa peste marginea bazinului superior in bazinul mijlociu, care este format din 24 de dale de piatra roz de Bettona, cu statuete din marmura intre ele. Apa se scurge mai departe prin 12 deschideri in bazinul inferior, care este realizat din marmura de Carrara si decorat cu 25 de perechi de reliefuri din marmura.

Iconografia sculpturilor care decoreaza fantana descrie mandria civica a Perugiei. Statuia care personifica Perugia tine in maini un corn al abundentei si este flancata de o femeie care poarta un peste si de o alta care poarta o legatura de porumb, tribut teritoriilor perugiene din apropiere de Lacul Trasimeno. Personificarea Romei si perechea de reliefuri Romulus si Remus si mama lor Silvia Rea, simbolizeaza credinta perugina fata de papalitate.