Toate cetatile dacice din aceasta zona au fost construite in perioada secolelor I i.Hr., si I d.Hr., in scopul de a se proteja impotriva atacurilor romane. Ruinele ramase in aceste zone demonstreaza puterea luptelor ce se purtau odinioara. Acestea fac parte din patrimoniul cultural mondial UNESCO, fiind construite in stilul dacilor, numit “murus dacicus”.

Prima si cea mai importanta cetate este Sarmisegetuza Regia. A fost construita in tehnica “murus dacicus”, avand multiple sanctuare, drumuri pavate cu piatra si discul solar. In imediata apropiere a cetatii exista zona sacra, unde se putea ajunga pe un drum pavat cu lespezi de calcar. Aceasta zona sacra se afla pe o terasa, fiind construita din calcar. Langa cetate se afla si o asezare civila, unde existau locuinte, hambare, ateliere mestesugaresti si instalatii de captare a apei potabile.

Aici a fost descoperit un vas de lut inscriptionat cu mesajul: “Decebalus per Scorilo”. In jurul cetatii exista un drum pavat cu piatra, insa acest lucru poate fi vazut doar spre sanctuarul circular, unde drumul inca este prezent, in celalalte locuri fiind acoperit de pamant.

La Sarmisegetuza exista doua tipuri de sanctuare (11 in total), unele rectangulare si altele circulare.

Constructiile din piatra de calcar dateaza de pe vremea lui Burebista, adica din secolul II d.Hr. Aceasta cetate a fost intens vizitata de catre arheologi, ce au facut diverse sapaturi, ultimele fiind inregistrate in anul 1980, de atunci incepandu-se procesul de conservare a cetatii. Potrivit surselor, cel mai mare sanctuar este cel circular, format din mai multe blocuri, aproximativ 104, asezate unul langa altul. Fiecare bloc in parte avea o lungime ce varia intre 0,80-0,99 metri, o grosime de aproximativ 0,5 metri si o inaltime de 0,47-0,49. In interiorul acestuia sunt numerosi stalpi din andezit ce se repeta de 30 de ori. Alaturi se afla un cerc contruit din 84 de stalpi, cu un diametru de 40 centimetri, ingropati la o adancime de aproximativ 1,4-1,6 metri. Pentru ca acestea sa reziste foarte mult in timp au apelat la diverse tipuri de constructii, cum ar fi dispunerea in “L“ a unor piloni sau intreruperea acestora in patru puncte.

Sanctuarul are 34 de stalpi, lucru ce este de neintalnit in alte parti, datorita dispunerii acestora, atat in inaltime, cat si in latime. Langa acesta se situeaza un sanctuar mai mic, cu un diametru de 12,5 metri, insa cu un numar foarte mare de 114 stalpi. In zona se mai gasesc alte doua sanctuare, orientate pe aceeasi distanta N-E. Aceste zone sunt foarte spectaculoase pentru pasionatii de aceste lucruri, toate fiind situate la mici distante una fata de cealalta.