Goa este cel mai mic stat din India, aflat in Vestul acestei tari, cu o populatie de aproximativ 1.5 milioane de locuitori. Cu toate acestea, in fiecare an, acest stat atrage nu mai putin de 2.5 milioane de vizitatori, acestia alegand sa isi petreaca vacanta pe una dintre insule. De fapt, Goa inseamna mai mult decat un stat, ci o intreaga cultura. Aici, cultura indiana pare sa lipseasca, in timp ce influentele britanice, olandeze si portugheze domina aceste meleaguri. In plus, majoritatea locuitorilor traiesc in sate, si nu in orase precum capitala statului. Adevarata cultura goa se poate vedea in inima satelor si nu in zonele urbanizate, iar, odata ajunsi intr-unul dintre acestea, cu siguranta vi se va parea ceva cu totul deosebit si, totodata, unic. Coexistenta indienilor cu portughezii, a hinduismului cu crestinismul confera identitate micului stat Goa de pe coasta de vest, care a fost candva capitala Imperiului Portugaliei din est.

Asezat confortabil intre culmile muntilor Gatii de Vest si Marea Arabiei, acest teritoriu de numai 3.500 km2, aflat cam la jumatatea coastei peninsulei indiene, este acoperit de dealuri verzi, impadurite cu arbori de paine, mangotieri si dumbravi de mahon, fiind traversat de rauri si marginit de kilometri intregi de plaje insorite.

Protejat in interiorul granitelor sale naturale, acest „buzunaras” al Asiei de Sud a fost depasit de restul tarii, care se indrepta spre independenta si spre secolul al XX-lea, Goa ramanand ca o colonie portugheza, suspendata in plasa nostalgiei.

Din 1961, cand Goa a fost integrat in Uniunea Indiana, aici s-au produs multe schimbari. Dar inca mai puteti merge cu masina prin orasele linistite, cu vilele lor in stil iberic, oprindu-va la o mica taverna (bar) pentru a bea un feni – o bere locala facuta din mahon sau nuca de cocos – ascultand sunetul cantecelor traditionale (mando) si acordurile unei chitari care se amesteca cu sunetul valurilor, sau stand la soare pe nisipul auriu al unor plaje idilice.

In orasele cu acoperisuri din tigla rosie si cu strazi inguste, precum si in satele de pescari pitite printre dumbravile de cocotieri, se simte o atmosfera mediteraneana. Pescarii cu fetele arse de soare, sare si vant prind scrumbii, rechini, crabi, homari si crevete. Desi majoritatea locuitorilor satului sunt hindusi, duminica si in zilele de sarbatoare, multi crestini se indreapta catre bisericile in stil baroc.

Panaji, capitala statului Goa, situat pe malul sudic al raului Mandovi, este centrat in jurul unei biserici si al pietei din fata acesteia. Largo da Igreja (Piata Bisericii) este un ansamblu impresionant: o scara cu balustrada alba, aflata in fata Bisericii Nasterii Domnului, mareste proportiile fatadei baroce, care domina piata. Construite in 1541, turnurile sale gemene erau primele semne ale „casei” pentru marinarii care faceau lunga calatorie de la Lisabona.

Panaji are mai multe piete, casele care le marginesc ridicandu-se direct deasupra strazilor late. Majoritatea acestor vile, vopsite intr-un galben pal, verde sau roz, cu ornamente de culoare alba sau de o culoare contrastanta, au ferestre cu zabrele, care dau spre niste balcoane din fier forjat.

Deosebit de curioasa este vechea zona rezidentiala Fountainahas, care se intinde in spatele bisericii si in care aleile inguste isi croiesc drum printre casele apropiate cu acoperisuri din tigla, cu balcoane care atarna si cu stalpi sculptati, in mare masura tot ceea ce v-ati putea astepta sa vedeti in orice oras provincial din Portugalia sau Spania. Pe strazile serpuitoare se aude ecoul motocicletelor si trancanitul localnicilor relaxati. Niciodata nu exista timp prea putin pentru a bea ceva sau pentru a sta la taclale.

Cu fata spre rau, de-a lungul bulevardului lat de pe malul raului, se gasesc cateva dintre cladirile publice din Panaji, inclusiv secretariatul, construit in 1615 de portughezi, in locul in care se afla Palacio Idalcao (palatul sultanului din bijapur, Yusuf Adil Khan, numit „Idalcan” de catre portughezi), un edificiu cu multe obloane, care era candva resedinta viceregelui. In spatele Largo de Palacio (Piata Palatului) se intinde cheiul la care ajunge catamaranul din Bombay (serviciul a fost suspendat pentru moment, dar s-ar putea sa functioneze din nou).

Bulevardul Campal de pe malul raului este unul dintre cele mai pitoresti locuri din Panaji. In departare se afla meterezele fortului Aguada, unul dintre principalele bastioane, ce raspundea de intrarea in Mandovi.

Margao, situat la 27 kilometri sud de Panaji, este al doilea mare oras din Goa si principalul centru comercial. In centrul uneia dintre cele mai fertile regiuni, mai multe familii de seama, proprietare de pamanturi, si-au construit aici case de oras si de tara.

Printre alte orase amintim Vasco da Gama, situat la 20 kilometri nord-vest de Margao, care se dezvolta ca si centru industrial. Portul Marmagoa din Goa, aflat la 4 km mai la vest, este unul dintre cele mai frumoase porturi naturale din India; Mapusa, situat la 13 km nord de Panaji, este un targ traditional.

Casele de la tara din Goa sunt proiectate in jurul unei curti centrale, de obicei plina cu bananieri. Stilul combina elemente indiene cu stilul italian, care era dominant in Europa in urma cu doua secole. O veranda deschisa inconjoara curtea, ducand spre camerele inalte si spatioase, cu mobilier sculptat din lemn de trandafir, cu oglinzi decorate, candelabre si o bogatie de portelanuri albastre si albe.

Pe masura ce calatoriti prin satele din Goa, veti observa urma evidenta a patru secole si jumatate de catolicism. Portughezii nu au venit numai ca sa cucereasca, ci si ca sa propovaduiasca. Stralucitoarele biserici albe, cruci si altare, majoritatea construite in secolul al XVI-lea si al XVII-lea, in stilurile gotic si baroc, prezideaza satele si inaltimile dealurilor si imbratiseaza malurile raurilor.

In ziua in care este sarbatorit sfantul patron – si fiecare sat are unul – intregul sat este prezent. Imaginea sfantului, cu decoruri stralucitoare, este purtata in procesiune de catre preoti si credinciosi, in cantec de rugaciune si litanii, recitate sau cantate, acompaniate de o vioara sau de o formatie.

Adesea, muzica si dansul insotesc astfel de festivitati, intrucat crestinismul s-a imbinat in intregime cu traditiile religioase preexistente. Carnavalul din Goa este comparabil cu sarbatoarea Mardi Gras de la Rio, cand orasele si satele sarbatoresc timp de trei zile. Oameni mascati danseaza pe strazi, iar feni curge cu generozitate peste tot.

De-a lungul coastei de 100 km din Goa sunt insirate cateva dintre cele mai frumoase plaje din lume – intinderi uimitoare de nisip auriu si valuri care se sparg de tarm, marginind intinderea vasta de culoare verde-albastrui a Marii Arabiei. Fortul Aguada, situat la 10 kilometri vest de Panaji, se afla langa statiunile luxoase de pe plaja Sinquerim si pe langa locurile de cazare mai ieftine de pe plaja Candolim – in prezent, un paradis al sporturilor nautice, cu jet-schi-uri si parapante. De-a lungul coastei, la nord, la 6 kilometri de fortul Aguada se afla zona plajei Calangute-Baga, cea mai potrivita pentru turistii occidentali, cu o varietate de statiuni, restaurante bune si magazine. Aceasta intindere mare de plaja, marginita cu baraci-restaurante si plina de vanzatori ambulanti, se termina la gura micului rau din Baga. Pe partea cealalta a raului se afla cateva cafenele bune si camere de inchiriat. Sezlongurile si umbrelele se pot inchiria pe plaja si puteti cere sa vi se faca si masaj. Pentru privelisti placute si mancare buna din fructe de mare, incercati la St Antony’s.

Intr-o plimbare de-a lungul unei poteci de pe stanci, care marginesc oceanul, veti ajunge la plaja Anjuna, la care se poate merge si cu masina, fiind situata la 4 km de Calangute. Aceasta plaja superba, care era candva apreciata de hipiotii din anii 1960, este impodobita cu cocotieri, iar mare blanda o face sa fie ideala pentru baie, cu exceptia dupa-amiezelor in care grupurile de turisti locali coboara pentru a-i privi pe „turistii goi”, sau a zilelor de miercuri, cand are loc agitata piata de vechituri.

In zilele de miercuri, marea si colorata piata de vechituri de pe plaja Anjuna reprezinta o atractie uriasa. Predomina obiectele de artizanat regionale, podoabele New Age si mancarea gatita.

Foarte aproape de Anjuna se afla plajele cu nisip alb din Vagator, care dau spre zona rezidentiala, cu vile portugheze vechi. Pentru a avea o priveliste excelenta a coastei, urcati pana la ruinele fortului portughez din satul Chapora, in care se construiesc barci. Situat langa un estuar intins, acest sat are cafenele bune si camere de inchiriat.

Plaja Colva, situata la 25 kilometri sud de Panaji, cu o intindere argintie de nisip de 25 de km, care se continua pana la Cabo de Rama, este o priveliste remarcabila. Benailum, situat 2 km mai la sud, are o plaja mai frumoasa. In apropiere este satul de pescari Varca. Cu 40 km mai la sud, in regiunea Canacona, coasta stancoasa ascunde plaje frumoase, precum Palolem, care in prezent este amenajata pentru turisti. Agonda, cunoscuta pentru valurile sale inalte, este potrivita pentru inotatorii mai cutezatori, iar plaja Polem este un loc potrivit pentru observarea delfinilor.

Plajele din Goa, in special Anjuna, sunt bine cunoscute ca loc de intalnire pentru petrecaretii care vor sa se distreze. Acestea dispuneau de sisteme de sunet uriase, care difuzau cea mai noua muzica de dans, si de o cultura infloritoare a drogurilor. In ultimii ani, politia din Goa a impus limite oricaror adunari si aproape toate localurile sunt inchise la ora 22 fix.

Sf. Xavier, Sfantul Calator. Ultima oara cand un sfant crestin a fost depus in Bazilica Bom Jesus din Vechea Goa, pentru a i se aduce omagii, credinciosii aflati in cautare de miracole au luat-o la sanatoasa cu parti din trupul acestuia. Sf. Francisc Xavier, misionarul iezuit din secolul al XVI-lea, care a predicat in Goa, inspirand 30.000 de convertiti, a continuat sa calatoreasca mult, chiar si dupa moarte. Un antebrat sfant intreg a fost luat din cripta Medici si trimis la Roma, iar patru ani mai tarziu, un os din mana dreapta a ajuns intr-un relicvariu japonez.

Precedente ale acestor fapte dateaza din 1554, cand o credincioasa portugheza a desprins un deget de la picior, in timp ce saruta picioarele cadavrului sfant, ducandu-l apoi in gura inapoi in Lisabona. Acesta s-a dovedit a fi un leac universal atat de puternic, incat cererea populara pentru puterea de vindecare a scheletului Sf. Francisc Xavier a lansat traditia de a-i purta ramasitele pamantesti in cadrul unei parade publice, o data la fiecare deceniu, de la Bazilica Bom Jesus pana la Catedrala Se din Vechea Goa. Doua milioane de persoane au asistat la acest spectacol, in 1994. Urmatorul eveniment este programat pentru 2004.

Bazilica este celebra ca fiind cel mai bun exemplu de arhitectura baroca din India. Mormantul Sf. Xavier a fost donat de marele duce al Toscanei.

Nicio vizita in statul Goa nu este completa daca nu mergeti la Goa de Aur (Goa Doirada) din secolul al XVI-lea, cand se numea „Roma Orientului”. Cea mai buna cale de a ajunge la Vechea Goa este cu barca, la fel ca portughezii, si prin Arcul Viceregilor. Vechea Goa era caracterizata candva prin biserici magnifice, cladiri somptuoase, care-muzeu si strazi late.

Catedrala Se (Catedrala Sf. Ecaterina) ramane una dintre cele mai marete monumente din aceasta perioada. Terminata in 1619, este cea mai mare biserica crestina din Asia si un mare templu de arhitectura renascentista. Culoarul de 80 de metri al catedralei se termina cu un altar poleit, cu sculpturi bogate – unul dintre cele mai frumoase din India. In biserica exista o cristelnita, probabil un vas de origine hindusa, care se spune ca a fost utilizata de sfantul patron al statului Goa, Sf. Francisc Xavier, care a venit in Goa in 1642, convertind la crestinism un numar mare din populatia statului.

In apropierea catedralei, insa indreptata in directie opusa, este Biserica Sf. Francisc din Assisi, cu un tavan din stuc si o bogatie de sculpturi.

Biserica Sf. Cajetan, de langa debarcaderul de feriboturi, cu cele doua clopotnite ale sale si cu cupola din centru, a fost facuta ca miniatura a Bazilicii Sf. Petru din Roma de catre arhitectul sau italian. Tot aproape de malul raului se inalta si Capela Sf. Ecaterina, construita in locul celei mai aprige lupte din timpul cuceririi statului Goa de catre Albuquerque, in 1510.

La cateva minute de mers pe jos de bazilica se afla Monte Santo (Muntele Sfant), unde tot ce a mai ramas dintr-o structura splendida cu bolti este un turn al Bisericii Manastirii Augustinilor. Langa ruine se inalta Manastirea Sf. Monica, care a fost candva una dintre cele mai mari manastiri de maici din Imperiul Portughez.

Dincolo de stalpii suspendati ai manastirii, pe o movila acoperita cu iarba de la marginea unei stanci abrupte, se inalta Biserica Maicii Noastre a Rozariului, una dintre primele care au fost construite in Goa. Aceasta contine mormantul din alabastru al donei Caterina, sotia celui de-al 10-lea vicerege si prima femeie portugheza care s-a hazardat sa intreprinda calatoria dificila pana in India.

In zonele de pe coasta se pot vedea putine temple. De-a lungul anilor, convertirea a fost impusa cu forta, templele au fost demolate, iar in locul lor s-au construit biserici. Cei care erau hotarati sa-si pastreze credinta straveche si-au luat zeitatile din altare si au fugit in muntii de est, unde in prezent se pot vedea temple hinduse.

Templul Shri Mangesh (inchinat lui Siva) si templele Shanta-Durga (inchinat zeitei Parvati) si Nagesh, situate la 22 km est de Panaji, langa Ponda, se numara printre cele mai frecventate din Goa. Interioarele baroce impodobite si asa-numitele dipmal, care au mai multe etaje – turnuri complicate cu lampi – reprezinta trasaturile specifice ale acestor altare hinduse din Goa.

Schimbari considerabile zguduie somnolenta statului Goa. Unirea cu India a adus in sate apa si electricitate, precum si comunicarea cu lumea exterioara si turistii occidentali. Patrunderea fortei de munca a imigrantilor a agravat presiunile exercitate asupra resurselor domestice si a dus la dezvoltarea unei noi culturi. Cu toate acestea, in aceasta regiune inca mai raman multe elemente din fascinantul amestec de popoare si obiceiuri care caracterizeaza statul.

Orasul Vechea Goa era atat de magnific in secolul al XVII-lea, incat se spunea: „Quem vin Goa excuse de ver Lisboa” („Cine a vazut Goa nu mai trebuie sa vada Lisabona”). Multe turisti vin sa viziteze Goa datorita unei intinderi mari de natura, ce nu a fost atinsa sau modelata de catre oameni. Majoritatea localnicilor traiesc in comuniune cu natura, iar acest lucru este resimtit cand intrati intr-un sat din aceasta regiune a Indiei. In plus, plajele din Goa sunt unele dintre cele mai deosebite din lume, deoarece peisajele pe care le puteti observa aici sunt cu totul si cu totul superbe.

In plus, pe aceasta parte a Indiei a luat nastere si un stil muzical ce se numeste, de asemenea, Goa. Adeseori, se organizeaza petreceri in aer liber, in special pe plaje, iar tinerii se distreaza pe muzica lor preferata chiar si 2 zile la rand. Cu toate acestea, coasta din Goa poate reprezenta si un prilej de relaxare si meditare, existand unele zone ce, de cele mai multe ori, sunt goale.

Pentru a putea afla de ce este atat de speciala aceasta peninsula din India, trebuie sa mergeti acolo, deoarece doar atunci cand veti imita obiceiurile localnicilor va veti da seama de frumusetea culturii lor. Totusi, este recomandat sa vizitati regiunea Goa chiar daca nu doriti sa invatati cultura localnicilor, deoarece, odata ajunsi pe una dintre plaje, va veti indragosti, fara indoiala, de acest loc.

Institutul National al Sporturilor Nautice (E3 Dramila Apartments, Mangor Hill, Vasco da Gama, tel: (0834) 513507) va poate oferi informatii despre activitatile de navigatie, windsurfing etc. din Goa. Un bun punct de informare il constituie si Biroul Turistic al Guvernului Indiei Communidada Building, Church Square, Panaji 403 001. Tel (0832) 223 412.