Mumbai, denumirea veche fiind Bombay, este incantatorul centru comercial al Indiei, un magnet pentru cei bogati si pentru cei saraci deopotriva, inconjurat din trei parti de Marea Arabiei. Numele de „Mumbai” provine de la zeitatea locala, Mumba Devi. Primii colonisti portughezi au denumit aceasta zona „Bom Baim” (Golful Bun).

Povestea orasului Bombay (Mumbai) este fascinanta. De la inceputurile sale intunecate si modeste, cand era un grup de sapte insulite despartite de paraie si mlastini provocate de maree, orasul a urcat la un asemenea rang incat astazi este cel mai important centru comercial si industrial al Indiei. Cele sapte insule s-au unit intr-una singura, prin ameliorarea solului, supravietuind astfel doar ca nume de localitati, precum Colaba, Mahim, Mazgaon, Parel, Worli, Girgaum si Dongri.

Astazi, Bombay se afla in plin avant economic. Fiind casa celor bogati si frumosi, acesta este de mult timp Hollywood-ul Indiei („Bollywood”), producand in fiecare an mai multe filme decat orice alt oras din lume. In zilele noastre gazduieste, de asemenea, propriile industrii de televiziune si satelit ale Indiei aflate in curs de dezvoltare.

Ca toate orasele mari, are si el o parte neplacuta, si anume locuintele saracacioase si supraaglomeratia, stalpii saraciei pe care sunt construiti zgaraie-norii. Si, la fel ca in toate povestile de succes, au existat capitole de intriga, violenta, fericire si calm, precum si luptele din anii de dinainte de independenta, cand Bombay a devenit capitala politica a Indiei nationaliste. Unele dintre cele mai rusinoase momente din anii 1990 au fost revoltele dintre hindusi si musulmani, incurajate de miscarea sovina Shiv Sena si de liderul acesteia, Bal Thackery.

Bombay este situat pe frumoasa coasta de vest a Indiei. La sud de Bombay, se afla plaje inguste si campii, care urca pana pe dealurile impadurite ale Gatilor de Vest. Orasul are un port natural, care a fost dezvoltat de britanici, iar de la deschiderea canalului Suez, in secolul al XIX-lea, portul nu a cunoscut niciun moment de plictiseala. Astazi, aici se desfasoara peste 40% din comertul maritim al Indiei.

Orasul se intinde in prezent pe 22 de kilometri. Latimea maxima a insulei compuse care alcatuieste in prezent metropola nu este mai mare de 5 kilometri. In aceasta fasie ingusta sunt inghesuiti majoritatea celor 15 milioane de locuitori, principalele sale centre de afaceri si comert, docurile si depozitele sale, precum si o mare parte a industriei – inclusiv aproape intreaga industrie textila, care are mii de angajati.

Verile din Bombay sunt fierbinti si umede, iar iernile reci. Musonul care loveste coasta, intre lunile iunie si septembrie, aduce cu el ploi torentiale, care intuneca cerul si inunda strazile, iar atunci cand se opresc pentru un timp, se pot vedea niste apusuri de soare spectaculoase deasupra marii.

Bombay este casa tuturor credintelor si culturilor indiene. Exista invatamant primar si gimnazial in cel putin 10 limbi, printre care si engleza. Aici s-a dezvoltat un puternic argou urban, „Bombay speak”, pe care vorbitorii obisnuiti de hindi/urdu il gasesc destul de amuzant.

Conducatorii musulmani locali au condus aceasta regiune, insa au predat-o portughezilor, in 1534, in schimbul sprijinului oferit impotriva mogulilor. Acesta a fost inceputul numeroasei populatii crestine (in cea mai mare parte romano-catolica) din Bombay si al numeroaselor sale biserici.

Pana recent, un numar de biserici vechi si-au pastrat fatadele portugheze, insa majoritatea s-au pierdut o data cu modernizarea. Biserica Sf. Andrei din suburbia Bandra este un exemplu de fatada originala, in stil portughez.

Exista si ruine ale unor fortificatii portugheze, atat pe insula principala, cat si pe cea mai mare, numita Salsette, de la nord de oras, care in prezent este in mare parte incorporata in Marele Bombay. (In prezent se dezvolta un Nou Bombay, pe insula principala, la cativa kilometri de portul Bombay.) La Vasai (Bassein), aflat la 50 kilometri de Bombay, se gasesc ruinele unei asezari portugheze fortificate, care includ si o biserica mare.

In 1662, Carol al II-lea al Angliei s-a casatorit cu Ecaterina de Braganza, o printesa portugheza. Ca parte din zestrea sa, coroana britanica a primit insulele Bombay. Acestea au fost concesionate Companiei Britanice a Indiilor de Est, in 1668, cu o chirie princiara de 10 lire pe an. Aceasta companie de negustori aventurieri simtise de ceva vreme nevoia unui alt port pe coasta de vest, pentru a completa si, in cele din urma, a lua locul portului Surat din Gujarat. Guvernatorii din acea perioada, precum Gerald Augiers, au inceput construirea orasului si a portului, invitandu-i pe negustorii din Gujarat si pe producatorii si comerciantii parsi, musulmani si hindusi sa ajute la dezvoltarea orasului, acestia stabilindu-se apoi in Bombay.

Locuitorii statului Gujarat, de la nord de Bombay, constituie o proportie substantiala din populatia orasului si mai ales din comunitatea de afaceri a acestuia. Fugind din fata persecutiilor din Persia, parsii au imigrat in Gujarat si s-au mutat in numar mare la Bombay, in secolul al XVII-lea. Fiind zoroastrieni, acestia au construit Temple de Foc si un „Turn al Tacerii”, pe dealul Malabar.

Turnul este o facilitate izolata pentru inlaturarea mortilor, prin expunerea lor la elementele naturii si la vulturi (dokhura). Inmormantarea si incinerarea sunt interzise pentru zoroastrieni, deoarece pentru ei, atat focul, cat si pamantul sunt sacre. Totusi, acolo unde facilitatile pentru dokhura nu sunt disponibile, parsii de astazi permit inmormantarea.

In Bombay mai exista si o comunitate mica de evrei. Cele sapte sinagogi din oras inca mai functioneaza pentru numarul tot mai redus ala acestora. Casa sassoonilor, de origine irakiana, si-a lasat amprenta prin intermediul unor dotari in scop educational si caritabil. Bombay inca mai are un doc sassoon si o biblioteca sassoona. Populatia hindusa este majoritara la Bombay.

Musulmanii din Bombay, la fel ca si parsii si gujaratii, s-au amestecat cu ceilalti, in creuzetul culturii urbane. Cu toate acestea, mai exista zone in Mumbai, in care contributia lor la viata orasului inca mai poate fi observata si apreciata. Pe soseaua Mohamed Ali puteti cumpara la orice ora kebaburi rulate in roti (paine nedospita) sau dulciuri jalebi calde.

Transformarea lenta a insulelor mlastinoase din timpul sec. XVII-XVIII a facut loc, in sec. XIX, unei schimbari rapide. In 1858, compania Indiilor de Est a restituit insulele Coroanei britanice. In anii 1850 a aparut locomotiva cu aburi, iar la sfarsitul secolului, Bombay avea deja legaturi cu India Centrala si de Nord, precum si cu India de Est, ceva mai tarziu.

In timpul acestei perioade, Bombay a devenit un important „cotton-polis” (polis al bumbacului). Bumbacul neprelucrat din Gujarat era trimis la Lancashire, tors si tesut, iar apoi readus la Bombay, pentru a fi vandut in toata tara. Izbucnirea Razboiului Civil American, in 1861, si deschiderea canalului Suez au dat inca un impuls exporturilor de bumbac. In timpul perioadei de inflorire din industria bumbacului, Bombay a trecut printr-o faza de innoire. Bogatia recent descoperita a dus la construirea unor cladiri impresionante, in a doua jumatate a secolului al XIX-lea.

Biserica Afgana Memoriala a Sf. Ioan Evanghelistul se afla in Colaba, o continuare a orasului Bombay de Sud, care se intinde pana la mare. Biserica a fost infiintata in 1847 si sfintita 11 ani mai tarziu, ca monument inchinat celor care au cazut in primul razboi afgan. Este o opera arhitecturala incantatoare, cu arcade gotice si cu vitralii colorate. Vechiul Secretariat, soseaua A.S. D’Mello si Secretariatul Departamentului Lucrarilor Publice au fost proiectate si construite de colonelul Orel Henry St Clair Wilkins, in perioada 1867-1874, intr-un stil gotic victorian.

In zona fortului se afla cladirea Universitatii si a Colegiului Elphinstone, cu turnul sau central si balcoanele cu bolta, infiintata de Sir Cowasjee Jehangir Readymoney si care, impreuna cu biblioteca si cu turnul Rajabai (Turnul cu Orologiu), construit in stil florentin, a fost terminata in anul 1878.

Scoala de Arte a fost construita tot in aceasta perioada. Rudyard Kipling s-a nascut si si-a petrecut aici primii ani din viata. Tatal sau, John Lockwood Kipling, a fost directorul scolii, iar sub indrumarea sa, multi artizani locali au pregatit panouri sculptate si motive pentru a decora noile cladiri din Bombay. Piata Crawford, de la nord de Terminalul Chatrapati Sivaji („CST”, care a fost inainte Terminalul Victoria sau „VT”), a fost proiectata de WWilliam Emerson si are basoreliefuri realizate de J.L. Kipling, care abia daca se mai observa, deoarece sunt asezate deasupra pietei.

Fantana Flora se afla intr-o alta piata aglomerata din centrul zonei fortului, numita in prezent Hutatma Chowk (Piata Martirilor). Fantana a fost ridicata in cinstea guvernatorului, Sir Henry Bartle Edward Frere, care a construit noul Bombay, in anii 1860. Monumentul care a dat noul nume pietei – Hutatma – comemoreaza persoanele care si-au dat viata pentru infiintarea statului separat Maharashtra, in Uniunea Indiana. Acesta era in trecut centrul orasului Bombay, cu principalele banci si birouri ale liniilor aeriene.

Numele zonei Fortului (centru) din sudul orasului Bombay provine de la fostul oras fortificat, din care mai supravietuieste doar un mic fragment, care face parte din zidul estic al Spitalului St. George.

Amintiri legate de aceasta zona fortificata s-au pastrat in nume precum Churchgate, Bazaargate si Rampart Row, care se numesc astfel acum. In interiorul fortului se afla castelul, sediul guvernatorului din Bombay.

Cea mai frumoasa constructie gotica victoriana din Bombay, proiectata de Frederick William Stevens, este Terminalul Chatrapati Shivaji (CST, fostul Terminal Victoria) si cladirea garii centrale de langa acesta. A fost construita intre 1878 si 1887 din gresie si granit cu pietre policrome si bazalt gri-albastrui, pentru decor.

Cladirea Corporatiei Municipale situata vizavi de CST este o alta capodopera a lui Stevens, in special scara centrala cu cupola si arcadele ascutite de la etaje. Impozanta cladire a biroului central al Western Railway din Churchgate, construita din bazalt gri-albastrui cu dungi albe, in 1890, are turnuri cu domuri orientale.

Piatra de fundatie a Muzeului Prince of Wales, din K. Dubash Marg, a fost asezata de George al V-lea, in 1905, in timpul vizitei sale in India, in calitate de print de Wales. George Wittet a proiectat aceasta cladire cu dom si alte trasaturi orientale. Muzeul cuprinde cateva exemple excelente de picturi indiene in miniatura apartinand scolilor mogule si celor din Rajasthan, precum si colectii de artefacte din jad si portelanuri chinezesti.

Galeria de Arta Jehangir, de langa muzeul Prince of Wales, pune in scena expozitii obisnuite de arta contemporana si obiecte de artizanat. Unele exponate sunt de vanzare.

O alta cladire remarcabila proiectata de Wittet este Oficiul Postal General, de langa CST. El si-a lasat amprenta si in zona Ballard Estate, unde cladirile cu birouri construite de el reprezinta o reflectare a acelora din Londra, din secolul al XIX-lea.

George Wittet este renumit in special pentru Poarta Indiei de pe malul apei, de la Apollo bunder, ca un arc de triumf, pentru a comemora vizita lui George al V-lea al Marii Britanii si a reginei Maria, la Delhi Darbar, in 1911. Bazaltul de culoarea mierii, al arcului de triumf dispus cu fata spre mare, surprinde lumina de la apusul si rasaritul soarelui, culoarea sa schimbandu-se de la nuante aurii la nuante portocalii si roz. Prin acest arc au parasit India ultimii soldati britanici.

In timp ce orasul Bombay nu are niciun monument antic sau medieval, la distanta de o ora de Poarta Indiei se afla insula Elephanta (Gharapuri), locul unor superbe temple din piatra, cu interioare frumos sculptate. Piesa principala o reprezinta un bust masiv, cu trei capete, al lui Siva, de 5 metri, care reprezinta manifestarile acestuia in calitate de creator, salvator si distrugator.

Portughezii au denumit insula Elephanta dupa o sculptura masiva reprezentand un elefant, care se afla candva intr-una din curtile descoperite aici. In prezent, aceasta se gaseste in gradina zoologica din Bombay.

La aproximativ 40 de kilometri de zona fortului, langa gara borivali, pe linia suburbana a Western Railway, se afla un parc national, in care se gasesc pesterile budiste Kanheri, din secolul al II-lea. Sculpturile de aici sunt, de asemenea, realizate la scara mare si se potrivesc cu cele din pesterile Ajanta si Ellora.

Fiind inconjurat de mare din trei parti, viata din Bombay este influentata mult de plaje, de locurile de plimbare de pe litoral si de linia de coasta. Dincolo de orasul central se afla plajele Juhu, Versova, Madh Island, Marve, Manori si Gorai, statiuni de pe litoral, care candva erau izolate.

Gillian Tindall si-a denumit studiul istoric despre Bombay Orasul aurului si, desigur, cautarea bogatiei reprezinta o ocupatie principala aici. Insa locuitorii din Bombay nu uita „templele zeilor lor”, desi probabil ca adesea se afla tot in cautarea bunurilor materiale. Un mare altar de langa hipodrom este inchinat zeitei bogatiei si prosperitatii, Mahalakshmi.

Locuitorii din Bombay-ul cosmopolit cred in eficacitatea ofrandelor de la altarele sfinte, fie ca apartin religiei lor sau altor religii. Oameni de toate religiile asteapta rabdatori cu miile, in anumite zile din saptamana, sa faca ofrande la mormantul sfantului musulman, Haji Ali, de pe insula din apropiere de tarm, vizavi de hipodrom, la Mahalakshmi, ori pentru „Novena” de miercuri, la Biserica Sf. Mihail din Mahim, sau la templul Siddhivinayak din Prabhadevi, in zilele de joi.

Targul Bandra, organizat in ziua de Sf. Maria, este centrat pe o imagine a Sf. Maria, la altarul Mount Mary, si atrage mii de persoane aflate in cautare de sprijin si milostenie, fara a se face deosebiri legate de caste sau credinta.

Drumul Maritim (cunoscut si sub numele de drumul Netaji Subhash) face legatura dintre dealul Malabar, Fort si Colaba. Acest drum lung, cu curbe line, care se intinde de-a lungul coastei, vazut din Gradinile suspendate de pe dealul Malabar ofera noaptea o priveliste a stralucitorului Colier al Reginei, iar ziua o panorama a conturului orasului Bombay. De-a lungul Drumului Maritim se afla un trotuar lat, ideal pentru cei care alearga dimineata, sau pentru plimbarea de seara. In timpul musonilor, valurile tulburi se revarsa peste parapete.

Chowpatti, aflat la capatul nordic al Drumului Maritim, este o intindere de plaje nisipoase. Seara este aglomerat cu oameni, care se bucura de briza racoroasa a marii, si cu tarabe la care se vand delicioasele bhelpuri din Bombay si alte gustari. Chowpatti este celebru, de asemenea, pentru kulfi si pentru inghetata. In timpul festivalului Ganesh Chaturthi, procesiunile din oras se intalnesc aici cu imagini ale lui Ganesh, care apoi sunt scufundate in mare. Acvariul Taraporevala, aflat tot pe Drumul Maritim, are o minunata colectie de pesti tropicali.

Caldura si goana din timpul zilei se reduc seara, cand cuplurile se plimba prin parcuri si copiii calaresc pe vechea estrada pentru orchestra. Salile de cinematograf si teatru sunt aglomerate; fetele intalnite pe Drumul Maritim pana la Juhu prind viata.

La cele peste 3 milioane de persoane care „se revarsa” in metropola Bombay, in fiecare zi, pentru munca si afaceri, exista o cerere enorma pentru bauturi racoritoare, gustari si mese rapide. Orasul Bombay era pregatit sa hraneasca navetistii, cu mult timp inainte ca cineva sa se gandeasca la modernele localuri de „fast food”. Zilnic se formeaza cozi la chioscurile cu mancare si la restaurante, pentru mancarurile ieftine apreciate, si se gasesc de toate, de la celebrul „frankie” (rulada cu ou si carne), vada sambar ori biryani din micile restaurante de la marginea drumului, la mancarea chinezeasca si la toate varietatile de mancaruri occidentale.

Cu toate acestea, numerosi functionar, care lucreaza in birouri, prefera un pranz cald, iar acesta este posibil cu ajutorul unicei organizatii de dabbawalla din tot orasul. Acesti barbati, cu dhoti si cu turbane in stil Gandhi, aduna dabba (cutii care pastreaza mancarea calda, pline cu specialitati gatite in casa) de la case, in cursul diminetii. Fiecare poarta datele proprietarului si ale destinatiei, marcate prin niste semne care pot fi descifrate doar de catre dabbawalla, chiar si de cei analfabeti. Acestea sunt adunate si sortate, in functie de destinatie, iar apoi transportate cu trenul local. In diverse statii, pachetele de dabba sunt predate mai departe altor echipe, care le livreaza. Dupa-amiaza, procesul se inverseaza.