Parcul Valentino este cel mai mare si mai vechi parc public din Torino. Acesta este, cu siguranta cel mai cunoscut parc din oras si este un simbol torinez, la fel ca si Mole Antonelliana. Superb amplasat, nu departe de centru, la 1 km de gara Porta Nuova, parcul este situat pe malul stang al raului Po, intre podurile Umberto I (Corso Vittorio Emanuele II) si Isabella (Corso Dante).

Constructia parcului a inceput in anul 1630 dupa un proiect al lui Carlo Cognengo di Castellamonte si a fost fost finalizat in 1660 de catre fiul sau Amedeo. Odata cu demolarea zidurilor orasului din ordinal lui Napoleon, pentru Torino incepe o noua etapa de urbanizare, caracterizata de o crestere puternica a populatiei, construirea de noi edificii, si, prin urmare, necesitatea crearii unor noi spatii pentru petrecerea timpului liber. In acea perioada s-a nascut idea parcurilor publice, in sensul modern, primul fiind cel din preajma Castello Valentino.

Lucrarile pentru realizarea parcului actual au fost incepute in 1863-1864, dupa o reproiectare partiala efectuata de catre arhitectul francez Barillet-Deschamps, inspirata de de gradinile englezesti. Acesta a creeat un aranjament mai bun al aleilor, zavoaielor si vailor artificiale, construind printre altele un mic iaz care era folosit in timpul iernii ca patinoar.

Dupa Expozitia din 1911, parcul a ajuns la dimensiunile sale actuale. In 1961 Parco del Valentino a fost scena festivitatilor ocazionate de implinire a 100 de ani de la unirea Italiei.